despre cetateni, ieri si astazi

d

In una dintre cartile de care m-am apucat in weekend, Lords of the Sea, se vorbeste despre inceputurile hegemoniei navale a Atenei: intr-un an foarte bun pentru minele de argint ale micii cetatii (pe vremea aceea) s-a obtinut un surplus substantial, care teoretic ar fi trebuit sa fie distribuit intre toti cetatenii, in mod egal. La momentul acela (cred ca 483 i.H., daca tin bine minte) cetatea avea circa 35.000 de cetateni si nu era deloc o putere (nici comerciala, nici politica, nici culturala, intre polisurile grecesti). I-ar fi revenit fiecaruia cate 10 drahme, cu care si-ar fi putut cumpara o tunica, sau o amfora frumoasa sau poate chiar un magar mai rapciugos.

Temistocle a propus sa-i aloce pentru o chestie comuna: sa construiasca o flota de 100 de trieme cu care sa domine marea. Si oamenii au vrut. Si a castigat mai ales cu ajutorul celor saraci, pentru care acei banuti nu ar fi insemnat chiar nimic. Au avut incredere intr-un viitor mai bun. L-au vazut cu ochii mintii si l-au creat impreuna.

Si ce este mai interesant e faptul ca atunci cand acele trieme au fost construite, vaslasii erau cetateni liberi, platiti, nu sclavi ca in Evul mediu pe navele crestine (Spania, statul papal, Geneva sau Venetia) sau pe cele musulmane (si Cervantes a tras la o galera maura timp de niste ani buni, BTW). Iar in vremuri de razboi trageau la vasle si bogati si saraci, fara diferenta. Iar cand era nevoie de si mai multe maini la vasle au fost luati sclavii, intai eliberati si facuti cetateni si abia apoi pusi sa traga.

Si asa s-a construit democratia greceasca (tragem toti, decidem toti) si prosperitatea comerciala. Pe speranta intr-un viitor bun pentru toti. Pe economisire din prezent cu investire in viitor. (Si nu invers – pe imprumutarea din viitor pentru a satisface necesitati ale prezentului – asa cum cred ca s-a intamplat de s-a ajuns la criza economica mondiala.) Daca vreti, seamana cumva cu spiritul descris de Weber in Etica protestanta si spiritul capitalismului. Cel putin la nivelul mecanismului practic, daca nu la nivelul mentalitatilor din spatele deciziilor.

Voiam sa scriu doar despre o poveste de colaborare, insa poate trebuie comparat cu ceea ce se intampla astazi: astazi impozitele sunt in mod general mai mari decat in orice epoca trecuta. Grosso modo, la nivel global, nu neaparat in Romania. Si totusi nu mai exista acele proiecte care sa insufleteasca. Care sa ridice o generatie viitoare. Iar cand totusi acestea sunt facute, sunt facute din banii viitorului – din imprumuturi pe termen lung pe care le vor plati copii nostri. Care au din ce in ce mai multe datorii si din ce in ce mai putine resurse. Si carente de crestere (cultura a suspiciunii si a superficialitatii si a satisfacerii imediate) din ce in ce mai mari. De care tot generatiile mature sunt vinovate. De fapt suntem mult mai putin saraci in posesiuni decat credem si mult mai saraci in aspiratii si in rectilinitate.


About the author

2 comments

Leave a Reply to Traian Cancel reply

  • Cred ca modelul atenian al democratiei nu mai poate fi aplicat intr-o economie globala. Ei “trageau” pentru comunitatea lor, iar acum nu stiu cat mai conteaza comunitatatea, cel putin in tarile care urmeaza modelul american al democratiei.

    Inca nu am ajuns atat de evoluati incat sa “tragem” pentru omenire, pentru ca aceasta este si va fi comunitatea noastra de acum incolo :).

    • Eu cred ca niste lectii tot pot fi invatate. Si una dintre ele e foarte simpla :foloseste munca din trecut pentru a usura viitorul tau si al generatiilor viitoare, and not the other way around.

      Daca studiem crizele economice (toate, de la tulipmania incoace, dar mai ales din ultima suta de ani), cam toate au aceasti cauza: diferite forme de overleveraging. Care pana la urma inseamna un lucru simplu: sa crezi ca ceea ce ai tu in mana urmeaza sa valoareze mult mai mult in viitor si sa te imprumuti in baza acelei valori ipotetice. Si toate bulele astea pana la urma se sparg. Iar acum cand deja am trecut de peekul resurselor probabil si cand deja populatia generatoare de valoare adaugata mare (cea din tarile civilizate) tinde sa scada considerabil, viitorul nu mai e asa de roz.

      Poate sunt eu un traditionalist economic insa prefer modelul norvegian, cel cu fondul viitorului sau cum ii spune.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta