La patruzeci si ceva de ani, o varsta venerabila pentru epoca si neamul lui, o capetenie de nomazi dintr-un trib marginal, fara prea mare importanta in stepele Asiei, isi ridicase cele cateva corturi, ale lui si ale celor cateva zeci de familii care inca ii erau credincioase, langa un lac. Nu mai aveau nimic de mancare, dupa ce sacrificasera ultimul cal.
Fusese omul de incredere al unui sef de trib vreme de 20 de ani, si luptase pentru el in sute de lupte. Si invinsese. Insa in momentul cand a propus o inrudire, prin casatoria fiicei sale cu fiul sefului de trib si a fiului sau cu fiica sefului de trib, fusese luat in deradere si alungat. Si apoi infrant in lupta. Fusese luat in deradere ulterior si de unchiul sau cand ii propusese o casatorie: “Eu nu ma casatoresc cu broasca asta”. Il ucisese, insa ulterior nu reusise sa ralieze triburile acestuia.
Acum statea pe malul lacului. Si contempla viitorul. Care, cel putin la momentul acela, nu se arata deloc bun.
Il chema Ginghis Han.
Foarte tare povestea ! Pacat insa ca nu este adevarata 🙂
Am gasit povestea in The secret history of mongol queens (https://www.goodreads.com/book/show/6648001-the-secret-history-of-the-mongol-queens), carte scrisa de un istoric specialist in tema asta. So, daca el minte, mint si eu. Si fireste, evident ca lucrurile sunt intotdeauna mai nuantate, in realitate, dar tot mi s-a parut o poveste adevarata.