multumesc

m

Intai l-am postat drept comment aici la messajul lui WE, insa apoi m-am gandit ca ar fi un mesaj frumos de multumire pentru cei care au intrat anul aceasta pe blog, cunoscuti si necunoscuti, si de cele mai multe ori nu au gasit nimic nou, si de prea putine ori au gasit ceva demn de a fi citit. Va multumesc. Sper ca anul viitor sa am grija mai multa (de blog, de prieteni, de familie, de nervii celor din jur, de zambetul iubitei mele).

Si daca totul merge bine o sa stau acasa 2 saptamani si poate scriu despre toate cartile pe care le-am citit anul asta si despre care nu am apucat sa va zic. Multumesc, bai 🙂

  • WE | December 14th, 2008 at 12:16 am

    Catalin, stii ce iti doresc?
    Iti doresc sa ramai si peste 10 de ani tot atat de “naiv”-in sensul bun, tot atat de increzator in “binele invinge intotdeauna”.
    I mean it si inca o data, ia-o in sensul cel mai bun cu putinta.

    Ca side comment, democratia de tip atenian a avut nevoie de un aristocrat ca Pericle, sa ii scoata din marasmul ciumei si razboiului cu Sparta.


  • Catalin | December 16th, 2008 at 2:16 pm

    Multumesc mult, WE.
    Stii, inevitabil ne schimbam. Ma simt ceva mai sceptic pe an ce trece. Important este sa facem si noi ca Gimpl Netotul si sa putem sa ne obturam privirile de vultur macar din cand in cand. Sa credem in ciuda evidentelor, tocmai pentru ca e absurd, ca sa citez pe cineva.

    Cred ca tine intr-un fel de umanitate, sa poti sa indoi un pic realitatea cat sa mai fie locsor un pic si de visuri.

    Iar ca side comment, asa este, dar cand mergem pe Acropole ni se spune ca toate edificiile au fost construite de oameni liberi, care au crezut neconstransi intr-un ideal. Poate nu a fost chiar asa, dar povestea ramane oricate dovezi contrarii s-ar aduce, tocmai pentru ca ne place sa credem umanitate, in libertate, in alegerea pe care o poate face oricine.

About the author

5 comments

Leave a Reply to Acidalia Cancel reply

  • Nimeni nu “intra” unde nu-i face placere,noi trebuie sa-ti multumim, dandu-ne ocazia sa descoperim un om deosebit 🙂 si faptul ca nu esti o persoana suficienta ma determina sa cred ca vom gasi in continuare chestii interesante 😉
    Iti doresc sa-ti realizezi cele mai intime dorinte ! Sarbatori fericite si un An Nou fericit !

  • Sunt la birou, in ultima zi a anului pe-aici si nu e nimeni. Am pus la calculator Albinoni si, brusc, simteam nevoia sa transmit La multi ani! Cui? Cuiva care m-a pus pe ginduri anul asta, care m-a si amuzat (pace noexcuses!) si melancolizat si inveselit si toate cele. Care mi-a adus aminte de cartile citite si cele necitite, care m-a facut sa ma duc la vot (helas! :-)) si caruia, desi nu il cunosc decit din auzite, ii urez Sarbatori fericite ! si Ketemu Lagi ! (am citit, in “Rosu ucigas”, ca in malaieziana inseamna “sa-ti fie bine acolo unde esti, te duci sau vei ramin!”).
    Ketemu Lagi, Catalin!

  • [scuze, treceam p’aici si nu m’am putut abtine. biensur, nu’i nevoie sa’l postezi]

    […] a doua carte de referinta despre nietzsche, in perioada interbelica, a fost studiul lui alfred baumler din 1931. punctul de plecare al lui baumler il reprezinta afirmatia lui N ca nu mai putem vorbi de adevar si mai degraba trebuie sa recunoastem ca vointa de putere e cea care plasmuieste ceva din materialul experientei – ceva ce noi numim ulterior “adevar”. chestiunile privind adevarul sunt, asadar, chestiuni de putere, si de aici porneste baumler: dat fiind ca lupta contrariilor, “razboiul” heraclitic, determina marea devenire, chestiunile adevarului sunt transate in conflictul dintre fortele vitale. cum se impune un adevar? intreaba baumler, iar raspunsul il gaseste in referinta lui N la “marea ratiune a trupului”. puternica e doar gandirea care pastreaza contactul cu fortele trupului si ale simturilor: “sa pornim de la trup, folosindu’l ca fir calauzitor. el este fenomenul cu mult mai bogat, care permite o observare mai clara. credinta in Trup este ancorata mai trainic decat credinta in Spirit”.

    exista multe trupuri, asadar multe puteri. structurile de putere nu au nevoie de justificare, caci doar ratiunea interesata de echilibru opereaza cu justificari. dar fiindca ratiunea insasi se intemeiaza in trup – ea fiind unul din organele sale – nu exista un domeniu al spiritului ca instanta de apel superioara, deasupra centrelor de putere conflictuale. hazardul este asadar inceputul si sfarsitul lucrurilor. intregul nu este guvernat de vreun sens, ci de dinamica luptei, a auto-afirmarii si a auto-progresiei, fie ea individuala sau colectiva. in universul heraclitic al lui baumler nu exista loc pentru o normativitate: in realitatea intrupata, oamenii se invecineaza unii cu altii, se ciocnesc intre ei in spatiu, se deosebesc si se separa unii de altii. conflictualitatea este intr’adevar originea tuturor lucrurilor. viul exista in granitele sale, el trebuie sa se delimiteze, iar expansiunea este posibila numai in anumite limite. din necesitatea vitala a granitelor se naste dialectica reala a contrariilor invrajbite, pe care o bagatelizam numind’o dialectica. este o lupta fara sinteza. caci ceea ce apare drept sinteza este de fapt victoria uneia dintre parti, si se prea poate ca invingatorul sa preia cate ceva de la invins.

    daca nu exista sinteza care sa incununeze lupta contrariilor, atunci istoria universala este o istorie a contradictiilor, care nu’si gasesc rezolvare, ci se infrunta pana cand exista invingatori si invinsi, apoi din nou. fiecare individ fiinteaza in contrarii sfasietoare si invrajbite, se naste de o parte a contradictiei, asta face parte din hazardul existential. nu ne decidem locul – ar fi o incercare imposibila – putem doar sa’l acceptam. intrebarea daca e vorba de partea cea “buna” nu se pune astfel. valabila e logica inversa: aceasta parte e buna pentru ca eu fac parte din ea.

    baumler il citeste pe N – cum il va citi mai tarziu si michel foucault – ca pe filozoful care a depistat radical trupul si concurenta puterilor la temelia existentei. ce se poate invata de la N, scrie baumler, este ca nu exista umanitate, ci doar unitati concrete, delimitate, aflate in nesfarsit conflict unele cu altele.

    [rudiger safranski – nietzsche]

  • Gând frumos de Anul Nou/ îmbrăcat de sărbătoare/poposind la fiecare/ÅŸi lăsând din el un ou/ de ninsoare-alinare
    Cu drag, Ela-Marinela
    LA MULÅ¢I ANI!

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta