Sa ne fie clar

Am fost aproape de fiecare data la vot. Pentru ca, desi nu este garantat ca votul meu a schimbat vreodata ceva, am zis intotdeauna ca e important sa alegi chiar daca optiunile nu sunt niciodata perfecte.

Astazi am votat pentru ramanerea in functie a unui mitocan. A unui golan batran, libidinos, incult, a unui pirat, unei persoane duplicitate, a unui hotoman care a avut sperturile lui, in mod garantat. Si am facut-o in cunostiinta de cauza. Am votat un om cu care nu as avea ce sa vorbesc.

Sa va zic o chestie – iubesc oamenii. Cu unii as putea sa stau la discutii cinci zile. Sa povestim cate in luna si in stele, sa schimbam idei, si povesti, si lucruri misto, si impresii, sa radem si sa vorbim sincer despre ce va fi. Asta se intampla doar cu unii oamenii. Zen ren. Oamenii nobili. Care sunt construiti din aceiasi substanta ca si mine. Care cred ca exista ceva mai mult in lume decat a avea lucruri, bani, putere. Care sunt construiti sa oglindeasca frumusetea lumii asteia si mai ales frumusetea umanitatii. Sa o sporeasca. Sa simta suflete. Poate sunt naiv, dar asa sunt eu. Asta sunt oamenii pe care ii apreciez.

Ei bine, sunt convins ca presedintele Basescu nu este un astfel de om. Ma gandesc, la Borges care spunea ca frumusetea este un lucru atat de comun, si spun ca asa este – sunt atatia oamenii frumosi, dar presedintele chiar nu este un astfel de om.

Am votat “nu” pentru a sanctiona o alianta impotriva naturii. Pentru a nu crea un precedent constitutional care sa devina cutuma – suspendarea presedintelui cand acesta nu face parte din alianta guvernamentala. Poata suna pompos, dar – alaturi de multi oameni care au gandit la fel – am votat precum Socrate, pentru a prezerva structura legala a cetatii.

Si asta e rau. Nu ar trebui sa votam abstractiuni. Nu ar trebui sa fim pusi sa facem rationamente de tip mini-max (cea mai mare pierdere, cel mai mare castig). Nu ar trebui sa ne gandim noi cum sa gasim namolul mai curat intr-o balta de rahat. Nu ar trebui sa ne substituim justitiei si sa vedem care dintre parti este mai mult sau mai putin corupta.

Sa va zic o chestie, am votat “nu” pentru a prezerva situatia de acum. Care numai buna nu este. Facandu-mi socoteala ca din punct de vedere al treburilor nostre, al economiei, o criza politica nu ar fi buna. Si genul asta de votare e nasoala.

As fi vrut sa votez o idee, un erou, sau macar un filosof. As fi vrut sa votez pentru autostrazi largi, pentru curatenie, pentru zgarie-nori imprejumuiti de parcuri, pentru politete, pentru zambete pe fetele oamenilor, pentru mai multe piane si mai putine manele (apropo – la Tokyo, in magazinele de electronice exista raion specializat de pianine electrice). As vrut sa votez pentru ca oamenii astia destepti si misto sa fie mai apreciati. Sa fie lasati sa faca lucruri. Sa nu trebuiasca sa se zbata, sa se fofileze sau sa se intrebe de ce nu pleca in alta parte. As vrut sa votez pentru munca cu zambetul pe buze, pentru ideea ca daca iti faci treba bine nu se poate sa nu fi recompensat. As fi vrut sa votez pentru o educatie mai buna care sa produca oameni cat mai independenti, cu minti cat mai frumoase.

Din pacate am votat pentru un badaran ca sa le dau peste bot unor ticalosi. Pentru un fustangiu duplicitar impotriva unor hiene. Pentru un om lipsit de cuvant impotriva unor oameni lipsiti de cuvant.

Sunt mandru de asta? Nu. M-am intrebat de multe ori daca sa merg sau nu la vot. Vreau sa se termine genul asta de situatie. Vreau sa numar bile albe, nu bile negre. Poate candva va fi asa.

Poate votul nominal ar scoate la iveala mai multe persoane pentru care sa votezi cu toata inima. Pana atunci, am votat cu toata scarba.