Domnul Radu Mazare mi-a dat un “add as friend” pe Facebook. Incerc sa imi dau seama cand ne-am cunoscut, daca am baut vreo bere impreuna, daca am stabilit sa facem vreun proiect ceva. Nu imi aduc aminte. Asa ca am dat “ignore”. Nu cred ca asta e inceputul unei prietenii frumoase. N-avem nimic in comun. (Poate altii din online or avea – ca vad ca targheteaza lumea din...
De dimineata mi-am adus aminte de o propozitie din Memoriile lui Hadrian, cum ca “orice fericire este o capodopera”. O capodopera o poti trai, dar nu-i poti comunica intensitatea, o capodopera se creaza in timp, se creaza in fiecare zi cu pasiune, cu pofta. Si ma gandeam la zilele alea ale copilariei, vara, cand te furnica in degete sa vina ziua, sa te apuci din nou sa fii, aia era...
Dark Integers – Greg Egan. Continuarea lui Luminous, intr-un fel. Despre matematici, adevar consensual, platonicism.
Asta apropo de emo, ca tot sunt la moda discutiile despre ei. Vorbeam ieri despre faptul ca aproape toate avangardele de la romantici incoace, si nu numai cele culturale, ci si miscarile de mase, modele tinerilor, au fost cam deprimate. In afara de exceptiile notabile care au schimbat lumea. Deprimarea (ca si dragostea nefericita) permit o atitudine “profunda” – ne place de cei...
Cand iti dai seama ca ti-ai schimbat felul preferat de inghetata, inseamna ca esti un pic mai intelept.
Cand am luat premiu in clasa I am primit patru cartulii numite “Iepurila – Varza Dulce”. Dupa ce primisem Neghinita, de 1 iunie. Acum, descoper in TimeOut ca as fi putut primi “Tatuaj cu sange de monstru” – daca as avea varsta scolii generale. Impresia mea e ca lumea merge in directia tuselor cat mai groase: trebuie sa fie ceva complet iesit din comun ca se ne...
Ascult Brahms si am impresia ca respectivul concert este scris pentru mine. Si imi dau seama ca asta este esenta lucrurilor mari – se diferentiaza de celealte prin faptul ca multi pot spune “chiar e scris pentru mine”.
Ieri mi-a placut fraza asta din E.A. Poe:
I longed, yet dared not
to employ my vision. I dreaded the first glance at objects around
me. It was not that I feared to look upon things horrible, but that
I grew aghast lest there should be nothing to see.
…povestea asta (Kiosk – Bruce Sterling). Subtila, despre lumea noastra, long tail-ul obiectelor, vanzare, comunitate, suflet pus in ceva.
Later edit: se pare ca a disparut de la linkul de mai sus. Prima pagina poate fi citita din Google cache aici. Apoi, o gasiti voi intr-un fel sau altul daca va place.
Recent Comments