Fix acum 12 ani, pe 28 ianuarie 2002, cu Emil si Ionut, am inceput sa vorbim si apoi sa lucram la ceea ce urma sa fie Treeworks. Lucram seara sau in weekend, de la mine de acasa, ca sa strangem niste banuti ca apoi sa ne dedicam full time. Ne intelegeam atat de bine, de fapt tot timpul ne-am inteles atat de bine, incat 99% dintre decizii se luau atat de usor, fara discutii interminabile, aproape...
Am vazut-o aici, si am stiut in 5 secunde ce as scrie: “Botez duminica” (si stiu ca poate s-ar interpreta pe dos, si ca daca ar iesi bine ar ramane un mister toata viata ce vrea sa insemne, dar asta as scrie, ar fi macar o sansa).
… credeam marti, acum 2 zile, ca plec la o intalnire si apoi imi continui repede povestea peste cateva ore. Intre timp am fost plecat la vreo 7 sau 8 intalniri si am fost asa de ocupat incat orele s-au facut zile. Si intre timp l-am visat pe Emil. Azi-noapte. Eram intr-o sala frumoasa, era un fel de receptie, eu cu Anca, el cu o fata frumoasa si mai ales zambitoare, surazatoare, debordand...
Cu cateva zile inainte sa fi murit Emil (ce dureros e sa scrii cuvintele astea), terminasem O mie de cocori de Yasunari Kawabata. Lui Emil ii placeau japonezii. Era spiritual un japonez. O katana curata. Un om profund si discret, fara pic de stridenta. Si a urcat pe Fuji. Pastra foaia de ceapa cu care urcase acolo, la un teambuilding al unui client, si in zilele ploiase de primavara, cum ar fi...
A trecut un an fara tine, Emil. Si mi-e dor de tine, de felul nostru de a fi, de prietenia noastra, de tine-de-Ionut-si-de-mine, si de toti care eram cand eram, de povestile noastre, de Papa-bun, de berile calde, de sprijinirea gardurilor pe care luam toate deciziile mici sau mari, de felul tau de om bun, de echilibrul ala pe care il ofereai, de bunatatea aia complet lipsita de parada sau ifose...
Numarul berilor pe care l-am baut impreuna nu poate sa-l stie nimeni. Stiu doar ca va fi intotdeauna mai mic decat numarul berilor pe care as mai fi vrut sa le bem impreuna. Si cumva e mai mic si decat numarul berilor pe care trebuia sa le fi baut impreuna pana acum. Cumva impreuna munceam prea mult si uneori poate in loc sa plecam la bere plecam acasa obositi, fiecare pe drumul lui. Insa plecam...
Voiam de mult sa scriu postul asta. Sau mai precis voiam sa scriu niste ganduri ilustrate cu pictura asta, pentru ca in alte vremuri as fi scris ceva diferit. Voiam sa scriu de cand s-a nascut Daria, cred. Voiam sa scriu despre continuitatea asta a vietii. Despre “Catalin Tenita, tata”, asa as fi numit postul, insa acum nu mai stiu care este esenta postului, asa cum stiam atunci, asa...
… de cand am plecat de la munca, intr-o vineri, cu gandul ca maine urma sa fie botezul Dariei, cu capul la ce mai trebuie facut. L-am salutat pe Emil, de fapt pe toti, sau poate pe niciunul, depinde de zi, de graba, oricum urma sa ne vedem a doua zi, sa stam la povesti si sa radem. Si am stat si apoi gata. Vinerea aceea care a fost ultima lui zi de munca. Si de atunci am picat intr-o alta...
Ne placea Nightwish la amandoi, si mie si lui Emil. Ionut se amuza, zicand ca-s melodii cu viteazul satului, cavalerii in zale si domnite planse. Sau cam asa ceva. Si mai punea un Pulp sau un Masive Attack, sa ne aduca in prezent. Dupa care cadeam la pace pe un Parazitii – cel putin cata vreme am fost doar noi trei in firma, in doua camere de pe Avrig cu zugraveala veche, pana sa vina...
A trecut o luna fara Emil. Fiecare zi si fiecare ora fara Emil, dar cu el in gand. Sunt in luna trecuta 2 zile, una dupa alta, pe care le voi tine minte toata viata. De sambata dimineata, pe 5 mai, cand am luat tortul pentru botezul Dariei, pana duminica la ora 11 noaptea cand plangeam langa Ionut si Ioana si Dragos si Raluca, langa Barcanesti. Nu stiu cuvinte despre moarte, desi pana acum o luna...
Recent Comments