5.1 As putea reciti “Simboluri si transformari” a lui Jung. M-a linistit candva 😀 Am pus-o deoparte.
5.2 Uite ce misto se numeste capitolul 5 din Ende – Poveste fara sfarsit: Bi-sihastrii
5.3 Gasit lucrarea de diploma: “Regimul juridic al ajutoarelor de stat in Uniunea Europeana”. Nu aveam un stil rau. Monica, tu ce ai facut?
Frumos, din Lysis: ” Se pare deci, Mexemos, ca cel iubit ii este prieten iubitorului sau, chiar daca nu-l iubeste si chiar daca-l uraste? Cum se intampla cu pruncii nou-nascuti, care inca nu iubesc, ba chiar prind ura cand sunt pedepsiti de mama sau de tata; dar si atunci cand ei urasc, sunt mai dragi parintilor ca orice pe lume. – Cred ca asa este, spuse. – Rezulta ca prieten...
3.1 regasit “Femeia in rosu” de Mircea Nedelciu – Adriana Babeti – Mircea Mihaies. Un roman superb. Dillinger, noi romanii, si mai ales femeile noastre in rosu, ti-am tras-o. Parca am promis cartea asta cuiva. 3.2 Acolo capul cade pe piept, istovit seara, Si viseaza la ce-i acasa, Semnele la fereastra, binetele in unde mai largi, Sarutarea sotiei in caldura unei...
Chiar ca o sa dureze. Poimaine era un termen optimis. Uite o dedicatie supertare de pe un Secol XX (cand eram in facultate cumparam multe secole 20 de la anticariat).
“Daruita de tata mare lui Adisor cand a venit acasa de la maternitate. Azi – 5 VI 1964″Â
Astazi, Adisor are 43 de ani. Multi inainte!
Faza e ca s-ar putea sa dureze ceva pana strang toate cartile. In vine sa ma uit prin multe. Uite ceva misto – dintr-o poezie numita “Ultima zi” de Seferis. Intre timp, moartea se-apropie! Cum moare-un om?! Totusi, vrei sa-ti castigi moartea ta proprie. Si-n jocul asta iti mistui viata. (…) Ti-amintesti de batranii intelepti care ne-au lasat orfani. O pereche trece...
Ok, hai sa ma apuc sa imi strang cartile in saci. 🙂
Astazi am avut noroc (in sensul ca: 1. a plouat; 2. asta m-a binedispus teribil 😉 ) si prin urmare mi-am luat my famous greenish-grey raincoat. Cumparata exact dupa ce am intrat la facultate, acum 11 ani. Si inca vine bine, pe cuvant. Si tot legat de asta, am aflat la un moment dat ca unii colegi ma porecleau Alain Delon – flatant, nu? 🙂 Poate raincoatul si faptul ca aveam parul mai lung...
gasite printre comentariile la unul dintre posturile mele: Di (foarte interesante relatari din peregrinarile albionare) si Cineva (stil inteligent-caustic + simt al povestirii).
Mi-am dat seama ca inca nu stiu sa tac. Imi lipseste rabdarea. Ca atunci cand eram mic si ma apuca zbenguiala tocmai cand mi se zicea sa stau cuminte. Ca atunci cand am numarat pana la 2000 cand mi s-a cerut sa dorm (prima mea intuitie matematica – mi-am dat seama ca as putea sa numar toata viata si tot nu as ajunge la capatul numerelor). Asadar nu o sa renunt la tacere pentru ca vreau sa...
Cand eram tanar si traduceam am descoperit ca limba romana nu are un sinonim perfect pentru “farewell”. “Drum bun” ar fi cel mai apropiat, insa “drum bun” nu spune chiar acelasi lucru. “Farewell” nu este nici o promisiune a reintoarcerii, insa nici o respingere a acesteia. Iar urarea contine mai mult decat un drum, contine o calatorie...
Recent Comments