Mi-am dat seama ca inca nu stiu sa tac. Imi lipseste rabdarea. Ca atunci cand eram mic si ma apuca zbenguiala tocmai cand mi se zicea sa stau cuminte. Ca atunci cand am numarat pana la 2000 cand mi s-a cerut sa dorm (prima mea intuitie matematica – mi-am dat seama ca as putea sa numar toata viata si tot nu as ajunge la capatul numerelor).
Asadar nu o sa renunt la tacere pentru ca vreau sa spun ceva, ci in primul rand pentru ca nu am rabdarea pentru tacerile adevarate. Acum vreo 12 ani am inteles ca vorbeam mult pentru ca imi era frica de taceri. Acum nu mai imi este frica de ele, dar tot nu le inteleg.
Am pus pe public posturile mele tacute (un pic mai jos in lista, ca tot ma intreba Gilda).
Bai, o sa bati toate recordurile de tacere cu silent-urile astea. Greu de crezut ca s-a mai tacut vreodata atit de verbal.
:)) E si asta un scop.
imi plac mai mult posturile tacute; si cum le-ai numerotat, zici ca sunt bucati muzicale 🙂
Atunci poate ar trebui sa scriu posturi tacute. Mie imi place numele tau – 🙂