Cioburi

C

Mi-am apucat sa citesc Kadis pentru copilul nenascut – Imre Kertesz. De fapt, citisem cateva pagini acum vreo luna, insa mi se paruse genul de scriitor arid, abscons si elitist care nu imi place. Am gresit. Poate nu avem starea.

In fine, faza este ca acum m-a spart in cioburi mici si gri. O carte discursiv-intelectualizata despre nimicnicia intelectualizarii. Despre noi, astia un pic mai rasariti, care ne privim unii pe altii ca niste oglinzi in oglinzi si nu stim ce vedem si poate nici nu ne intereseaza si poate proiectam si poate jonglam cu cuvintele si avem deja-vuuri de discutii din trecut si uitam ce esential sau mimam ca uitam sau mimam ca am regasit si apoi iarasi ne privim pe noi insine si facem lucruri, grandomanii, fara insa sa avem clar definit scopul, doar ca asa trebuie, ca e bine sa fii tare, apreciat, plin de proiecte, vital, dar asta e vitalitatea oare, si gata. Nu pot sa suport genul asta de carti care se apropie prea de sufletul tau si apoi ii trag doua-trei suturi sanatoase cu bocancii. Saramago mai face faze d-astea.

Hai sa pun si un citat:

“Dar, se vede treaba, nu te poti feri din calea explicatiilor, nu le poti evita, explicam si ne explicam fara incetare, o explicatie ne pretinde insasi viata, acest inexplicabil complex de fenomene si perceptii, explicatii ne pretinde anturajul si pana la urma ne pretindem si noi, noua insine, explicatii, pana ce izbutim in cele din urma sa distrugem in jurul nostru totul si sa ne autodistrugem, e un exces adica de explicatii – ii explic eu filosofului, intr-unul din acele accese logoreice, atat de urate mie dar irepresbile, care ma apuca ori de cate ori n-am nimica de spus si care, ma tem, e de aceasi extractie cu bacsisurile grase pe care le dau prin restaurante, taxiuri sau cu ocazia mituirii unor persoane oficiale, respectiv semioficiale etc. , precum si cu politetea mea exagerata, mergand pana la abandonul de sine, de parca m=as ruga fara incetare sa mi se ingaduie sa exist, pentru existenta asta a mea”

About the author

4 comments

Leave a Reply to Tia O'Connor Cancel reply

  • Kertesz si cind se enerveaza nejustificat este elegant – da vina pe filozofi, pe care altfel ii iubeste. Nu pe toti. Dar si-a cistigat existenta din traducerile in maghiara ale unora ca Wittgenstein, Freud, Nietzsche… Este un foarte bun prieten al lui Norman Manea.
    Dar…chiar ti se pare ca este o introspectie universala a sufletului uman? El da cu capul de o problematica aparte…

  • Sigur ca atat “Kadis…”, cat si “Mai este oare acesta un om?” de Primo Levi isi au originea si tematica in Auschwitz. In oroarea lagarului si in drama putinilor supravietuitori.
    Dar pe de alta parte, mi se pare ca Kertesz merge mai in profunzime. Sunt anumite bucati care sunt intr-adevar general umane.
    E o carte geniala, asta e clar. Si extraordinar de condensata.
    BTW, supertari posturile tale despre Kadis si Armistitiu.

  • Iti multumesc pentru aprecieri. Iti recomand “In afara destinului”, e un alt fel de relatare despre lagar, o viziune inedita, greu de imaginat, dincolo de oroare, povestita simplu.
    Kertesz a fost acuzat de multi compatrioti ca o tine una si buna cu holocaustul. Nobelul le-a picat foarte greu la stomac maghiarilor, intrucit nu prea s-au putut lauda ca premiul le apartine sau ca le face cinste. Cam asta s-ar intimpla si daca Norman Manea ar lua Nobelul, dar din pacate nu cred ca se va repeta acest tip de mesaj.

    Ce vroiam sa spun e ca in afara de faptul ca tema principala la Kertesz este holocaustul, uite ca aici explica o optiune personala, cea privitoare la procreere. Argumente complexe pornesc de la Auschwitz si se intind la ratarea vietii in doi.
    Din experienta proprie iti spun – 99% din cei pe care ii intilnesc considera ca viata (de cuplu sau nu) e neimplinita fara copii. Orice argumente ai prezenta, unul complex si elaborat ca al lui Kertesz (nu m-am avintat la asa ceva) sau unul expeditiv (dai din umeri, zimbesti jenat si zici, timid, “nu…vrem…”), interlocutorul o sa isi aminteasca intotdeauna ca sintem “ciudati”. “salbatici”, “nu sint normali la cap” etc.

    Mie Kertesz mi s-a parut o personalitate aparte, ca Jelineck. Este extrem de talentat si traducerile din filozofi i-au influentat foarte mutl stilul, insa conceptia despre viata mi s-a parut aparte, mi-am inchipuit ca putini se regasesc in paginile lui.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta