fbpx

Cred

C

O persoana foarte misto imi spune astazi ca sunt ok, cu o singura bila neagra, insa. Imi lipseste credinta. Ce pierd daca accept si eu pariul lui Pascal? As putea sa imi sustin pozitia rationalista si sa spun ca asa este, insa ma tem ca as minti de dragul coerentei. Nu cred in Dumnezeu, in forma agnostica a afirmatiei (nu mi se pare plauzibil un Dumnezeu precum cel zugravit de religii, si chiar daca acesta ar exista nu cred ca raportarea la el ar trebui sa se faca prin credinta).

Totusi cred. Mai exact lipsa credintei in Dumnezeu, nu implica in mod necesar lipsa credintei in genere. Cred in tot felul de chestii: cred in bunatatea umana, cred in ajutorul pe care trebuie sa ni-l dam unii altora, cred in faptul ca in fiecare om (aproape in fiecare, ca exceptii se gasesc peste tot), deci in fiecare om se gaseste ceva extraordinar, cred la lumea este misto, si merita sa lupti ca sa faci lucrurile mai bune. Cred ca fiecare dintre noi traieste cu un scop si este dator sa il gaseasca, cred in gratia umana, cred in iertare, cred ca oamenii misto poate nu reusesc intotdeauna, dar cel putin schimba societatea intr-un fel mult mai subtil, dar in acelasi timp mai eficient, cred ca trebuie sa consumam un pic mai putin decat producem, sa oferim un pic mai putin decat pretindem, sa fim un pic mai deschisi decat obtuzi, cred ca e important sa spui “nu” cand aproape toti zic “da”, daca crezi cu adevarat in tine, cred in actele de bunatate sau in actele cute, cred in incercarile fara sorti de izbanda, cred ca trebuie sa veneram “divinitatea” din fiecare copil, cred in virtutile seninatatii, desi nu intotdeauna putem fi senini, cred ca putem sa facem front comun impotriva raului, sau sa spunem imparatul este gol chiar daca imparatul este inconjurat de bodyguarzi, cred in anonimii care au schimbat clipa de clipa, timp de sute sau mii de ani, ca un mare recif de corali compus suflete, modul in care ne vedem unii pe ceilalti, cred in parintii care vor mai mult pentru copii lor, cred intr-o mie de alte lucruri.

Fireste, unii mai carcotasi vor putea spune ca nu folosesc cuvantul “cred” in acelasi sens. Ca aceste aparente credinte ale mele sunt foarte rationale, de fapt. Asa o fi? Sigur, poate ca am putea sa construim explicatii rationale pentru fiecare in parte, insa ma tem ca nu se pot sustine asa de usor. Cred pentru ca cred. Sau cred tocmai pentru ca este absurd, cum zicea cineva. Poate este absurd sa crezi in bunatatea umana, in zambete, in lumea care va fi mai frumoasa daca noi facem fiecare un mic efort, dar eu tot cred.

Cum spuneam undeva, eu am avut doua animale totemice din copilarie. :)) Marele Iepure Alb care era intotdeauna grabit sa faca altceva si era intotdeauna in intarziere si nu putea sa se bucure de moment. Si Corbul din Vulpea si Corbul – care era credul si naiv si pierdea cascavalul. Asa sunt si eu. Poate sunt naiv in momentul in care cred tot felul de bazaconii. Dar, vreti sa stiti ceva? Imi place asa cum sunt. Cat timp sunt in stare sa fabric un cascaval nou, nu ma intereseaza ca mai pierd din el, din cauza credintelor mele. Asa sunt eu, si nu doresc sa ma schimb. Iar daca as dori ceva, ar fi sa am mai mult timp si energie sa imi spun credintele. Hai Iepure Alb, ajuta-ma, spune Corbul.

Ca sa rezum, o credinta tine de confortul mental. Acceptam un enunt desi poate este absurd (sau macar imposibil de demostrat) pentru ca ne sustine teoria despre lumea (si ne-o formeaza in acelasi timp). Pentru comoditate si pentru confort mental eu am ales  (sau mi-a fost dat, sau s-a intamplat sau cum s-o spune) sa cred in chestiile pe care le-am enuntat mai sus.

Nu cred in barbosi pe cerul instelat, dar cred in voi. Tocmai pentru ca cred in voi.

About the author

11 comments

  • Lumea nu este doar misto and you know it. Aproape ca il parafrazezi pe Cioran. Simti ca esti liber dar stii ca nu esti. Ori, “lumea” ti-a demonstrat deja in mai multe rinduri ca nu iesi bine la socoteala daca actionezi conform simturilor tale, ci mai degraba in functie de, in raport cu, ceea ce stii. Intr-un fel subversiv, chestia asta o spune si unul din tricourile tale.

    (btw, au si xxxl?)

    p.s. lucru cert si dovedit stiintific, cascavalul conteaza mai mult decit barbosii.

  • E clar ca nu e totdeauna misto. Dar tocmai ca din cand cand, decizi sa vezi chestiile misto si sa le blochezi pe cele care afecteaza credintele, se numeste crezi in ceva. Si normal ca asta nu se intampla intampla tot timpul. Omul actioneaza foarte incoerent cand vine vorba de reprezentarea lui despre lume.

    E ca in Don Juan de Marcos, cand Johnny Deep spune:
    “There are only four questions of value in life, Don Octavio. What is sacred? Of what is the spirit made? What is worth living for, and what is worth dying for? The answer to each is the same: only love. ”

    In loc de love fiecare pune ceva. Sau isi defineste “love” in functie de credintele sale. Dragostea de Dumnezeu, de oameni, de o persoana anume sau de mai multe, de bani, de carti de cunoastere. Dar e evident ca orice gen de asumare a unor valori (love, money, knowledge, etc) nu este complet rationala. Are si o doza de voluntarism, de definire personala (fireste, depinde si de context social and stuff). Anyway discutia despre valori si credinte si selectia lor ar putea sa dureze macar cateva ore la o bere.

    Cat priveste tricourile, au si 2XL. Mie XL imi sunt ok, chiar un pic largi (adica in nici un caz mulate sau pe aproale)

    Cat priveste ultima, depinde de fiecare, nu? Nu cred ca poate sa existe o stiinta a alegerii valorilor personale. Daca ar exista fie am trai in 1984, fie intr-un paradis.

  • Catalin, e bine ca crezi in toate aceste lucruri. Dar, nu crezi ca te limitezi? Seriously. Oamenii nu sunt buni sau rai pentru ca asa i-a facut “cineva”. Ci pentru ca au facut o alegere. Pentru ca suntem niste fiinte care rationam, care putem distinge binele de rau, frumosul de urat, bunatatea de rautate, etc.

    Din ceea ce spui, vad ca esti post-modernist. Crezi ca totul graviteaza in jurul omului. Si nu e asa. Ok, crezi “…in lumea care va fi mai frumoasa daca noi facem fiecare un mic efort”. Dar e de ajuns?

    Sunt foarte curios: Traim aproximativ 80 de ani, si-apoi? Si daca nothing’s next, what’s the whole point of this world?

  • oh, there’s a point to this world? 😉

    nu inteleg de ce de fiecare data cand cineva, oricine, declara raspicat ca nu crede in Dumnezeu asa cum zice biserica, apar diverse voci care incearca sa-l faca sa realizeze ca greseste (de parca ei au certitudinea ca ei nu gresesc in credinta lor).
    eu cred in Dumnezeu si asa cum zice biserica si in “dumnezeirea oricarui lucru” sau nu stiu exact cum sa-i zic, asa cum scrii si tu..
    sa spui unui om ca greseste in credinta lui e o absoluta aberatie, pur si simplu pentru ca toti credem in ceva pentru ca asa simtim cu sufletul ca trebuie sa facem.. si nu cred sincer ca un suflet, oricare ar fi ala, are mai multa dreptate decat altul, e mai tare in posesia adevarului absolut – pur si simplu e o chestiune de alegere personala..

  • Emi, eu am incercat dar sa spun cum sunt eu. In ce cred. What makes me tick, cum se zice. Nu este despre ce trebuie sa credem sau nu, despre Dumnezeu sau despre creationism si arca lui Noe. Daca vrei putem sa facem o polemica pe tema asta. Dar nu la subiectul asta. Sa spunem ca mi se pare o eroare sa intri cu bocancii peste sufletele oamenilor, daca ei nu incearca sa isi impuna credintele

  • Catalin, respect cu desavarsire credintele si convingerile altora, chiar daca uneori mi se par gresite sau incomplete.

    Constiinta (de fapt felul meu de-a fi) ma impinge insa sa-mi exprim parerea fata de anumite opinii.

    Mi-ar placea sa ne vedem la o bere ca sa dezbatem pe tema asta.

    PS: beer is on me, ca si-asa tu o sa-mi dai 24 in decembrie 😀

  • Ok atunci, daca tu ai inside info, atunci eu voi incerca sa echilibrez balanta si o sa beau cateva beri bune on your tab la proxima intalnire 😛

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta