Despre carti pe care le-am avut si carti pe care nu le-am avut in copilarie

D

Muzele pentru postul asta au fost Irene cu Lucruri, intamplari, persoane care nu au fost sa fie ale mele , Radu cu Flashback si Igu cu Banane pe ziare . (BTW, poate o sa scriu si eu despre zana bananelor. BTW2, daca este sa existe o blogosfera, ea e in primul rand o comunitate de constiinta si de potential activism social, nu neaparat o chestie profesionala sau de info sharing. Citeam postul lui Radu si m-a apucat si pe mine nostalgia copilariei.Se ia ca o epidemie de stranutat).

Asadar:

1. Omul fara umbra – nu stiu autorul. Treceam clasa a II-a si am plecat cu ai mei in Ardeal. Si tin minte si acum ca am intrat in Sibiu si eu (the smart and unplesant one in my family, sis 😉 ) am insistat sa intram in libraria aia de langa Muzeul Bruckenthal. O mai tin minte si acum: o incapere lunga, cu zona din spate structurata pe doua nivele, plina cu carti de toate culorile. Inchid ochii si o vad. Pe mine nu ma vad totusi. Imi este greu sa ma vad copil pentru ca am impresia ca nu m-am schimbat deloc de atunci. Dar divaghez. I-am tras pe ai mei in librarie cu forta si probabil i-am tinut acolo o parte semnificativa dintr-o ora. Cartea de care imi aduc aminte ca mi-am luat-o a fost Omul fara umbra. Scrisa de un roman. Coperta alba pe care se afla un boier fara umbra. Culegere de povestiri pentru copii. (Asta si Cuore cred ca au fost primele carti de povestiri pe care le-am citit. Cuore mi-a placut atunci, dar stiam ca e patetica. Am avut intotdeauna jena de patetic si penibil. Ceea ce nu este in mod necesar bine. O suspendare a simtului pateticului si penibilului este foarte importanta in viata, cred eu acum. Ajuta sa comunici mai bine, sa fii mai expresiv. Daca te chestionezi prea mult asupra penibilului intri intr-o bucla si apoi nu mai poti sa iti joci convingator rolul pregatit. Dar iar divaghez.) Asadar Omul fara umbra avea ca leading story o poveste despre un taran sarac care isi vinde umbra (si nu un picior, ochi sau alte organe cum i s-a propus) pentru a deveni bogat. Bogat fiind, isi vrea umbra inapoi. Kind of Faust pentru copii. Cu o tusa de Borges. Celelalte povestiri nu mai le stiu, dar cartea a fost memorabila. Cred ca de la ea imi plac povestirile cu talc.

2. Fantastica intalnire din zori – Antologie . Asta a fost o carte cu povestiri gotice, fantastice si SF pe care am citit-o in clasa a II-a. Doar pe jumatate, caci am pierdut-o. Acum vreo 6-7 ani am vazut-o la un anticariat. Nu am luat-o. E mai bine ca unele lucruri sa ramana neterminate. (Apropo, de ce toate anticariatele si librariile devin magazine de termopane sau de constructii si farmacii? De ce nu devin si ele macar cafenele, ceainarii, magazine de delicatesuri si alte chestii d-astea estetice. )

3. Testamentul Incasului – Karl May Citita tot pana la jumate. Pierduta la ora de traforaj la scoala. Tin minte clar unde am lasat-o. Tin minte si unde am ramas (personajul principal intra intr-o grota unde erau stocate arme de catre contrabandisti). Am vazut-o la acelasi anticariat ca la punctul 2. Nu am luat-o.

4. Pesteri scufundate – Nu stiu autorul Am vazut-o cu o zi inainte de Mos Nicolae la librarie. Am cerut-o mosului. Mama mi-a spus ca mosul are deja lista facuta. A doua zi era in ghete totusi. Era o chestie de oameni mari dar cu poze. Speologie si scufundari. Nu, nu am devenit pasionat de speologie mai apoi.

5. Carte fara nume – Autor necunoscut La asta am ezitat intre “fara nume” si “imaginara”. Si acum cred ca ea exista. Am visat-o in preajma Craciunului. Cred ca avem cam cinci ani, dar stiam unde ascund ai mei cadourile. Am visat cartea respectiva ascunsa in dulap. De Craciun am avut alte cadouri. Dar nu Cartea fara nume. Bun, dar unde e cartea, ii intrebam eu? Care carte? Aia rosie, mare, cu un pic de auriu si un castel pe ea. Cartonata si groasa. Care carte, Catalin? Aia pe care ati ascuns-o in dulap. Nu exista nici o carte de tipul asta. Nu cred, ma duc sa o caut. Am avut obsesia cartii asteia saptamani in sir. Plus prima mea teorie a conspiratiei. Cartea exista, dar ei nu voiam ca eu sa o am.

6. Aventurile lui Habarnam Prietenii mei vorbesc de aceasta carte. Citeaza din ea. Se amuza cu povestile acestui domn Habarnam. Eu nu am citit-o. 🙁 Uneori cand vine vorba despre asta tac, alteori incerc sa ma bag in seama si sa mimez ca am citit-o, iar alteori imi recunosc ignoranta. Mama, ce-as fi vrut sa o fi citit. Pare geniala. Dar e prea tarziu. Si da, bai prieteni, m-ati prins, nu am citit-o, recunosc. Dar am citit Joyce si Hegel si Habermas, bai! Way more fun than Habarnam! 😀

About the author

30 comments

Leave a Reply to radu Cancel reply

  • Habarnam rulz. Eu am invatat sa citesc datorita fabulelor si povestirilor lui Lev Tolstoi. Prima citita ever “Gaina cu ouale de aur”. N-am sa uit niciodata: cum invatam o litera, scoteam cartea si taiam litera respectiva din cuvinte. 🙂 Pana pe la mijlocul alfabetului am facut cartea varza dar am invatat sa citesc inaintea tuturor.

  • O carte pe care in primele 2 clase nu reuseam s-o “nimeresc” la premii era “Doctorul Au-Ma-Doare”. Cat ii invidiam pe cei ce o luau! Era un fel de Biblie pentru mine, eram atunci foarte interesat de animale si cartea asta era cu ilustratii asa de frumoase. in clasa a treia mi-a trecut, am inceput sa citesc Jules Verne.

    Btw, Doctorul Au Ma Doare este The Story of Doctor Dolittle (http://en.wikipedia.org/wiki/The_Story_of_Doctor_Dolittle)

  • Wow, se pare ca e ziua mea norocoasa. Tzafna sare cu o versiune digitala, the-one-and-only Irene pluseaza cu cea printata si Cei trei grasani. Ori a venit Craciunul mai devreme anul asta, ori 1 iunie ceva mai tarziu. Ori mi se va intampla ceva tare neplacut in curand ca sa se restabileasca balanta. 🙂 Multumesc muuult {blushing}!

    Mi-e neclar daca trebuie sa accept oferta sau nu. There must be a catch. Adica, mai pot eu sa citesc cartea aia care ar fi trebuit sa o citesc acum 20? Cum trebuie sa procedez ca sa o savurez cu adevarat? Trebuie sa ma urc intr-un cires? Sau sa imi fac o cazemata mica mai intai? (BTW, asta imi aduce aminte de obiceiul meu de a citi ca harciogii cand eram mic. Adica imi ma bagam sub plapuma cu o lanterna si niste bomboane si o carte. Si ziceam ca sunt intr-o vizuina si voi hiberna citind. Si legat de asta, acelasi tip de placere am avut cand mi-am luat primul palm si am putut sa citesc pe intuneric, fara veioza, lanterna, etc ) Deci aceasta nobila si generoasa oferta imi pune probleme. Dar totusi, zic curajos “da”. Asta e prima regula a copilariei, cred. Curajul. Dau o bere, Irene. Sau de fapt sucuri si dulciuri, ca e o carte de copii 🙂

  • Hai ca mi-am adus aminte de toate acum! 🙂 In primul rand de Rahan (http://www.rahan.org/actuel/envente.html). Intr-a doua am reusit, prin speculatie (de mic imi place sa speculez, a fost un semn) sa pun mana pe cea mai dorita serie Rahan din toata scoala 49. Era o editie de buzunar cu nasterea si copilaria lui Rahan. Era Unica, am dat pe ea cam sapte reviste Rahan mari, obtinute cu greu dupa nenumarate schimburi. Am pierdut-o dupa zece zile, la Sinaia 🙁

    Mi-am mai adus aminte si de discurile vedeta, printre care Familia Chit Chit (Igu are un post aici http://www.igu.ro/latrecut/?p=648), Andersen, si diapozitivele cu “Cuore” si “David Coperfield” parca… Unde sunt oare toate? 🙂

    Stiu ca discurile le-am donat cuiva prin 92-93, chiar as vrea sa ma interesez de ele…

    It’s so fun to be a kid again!

  • Voi va faceati propriile diapozitive cand erati mici? Stiu ca era un tip de hartie care, taiata regulamentar, iti permitea sa vezi cat de cat pe perete ceea ce desenai. Era un fel de movie making in lipsa de altceva. Ii stresam pe ai mei cu premiere la diverse tampenii.

    Apoi, tin minte ca bunica a acceptat sa joace rolul elevului si eu am jucat rolul profesorului pentru ceva vreme, cred ca prin clasa a I-a. Eu o ascultam si puneam note… Crazy stuff!

  • TN, poate treci pe la mine sa-ti fac si un refresh cu povesti de pe vinil. avem de unde alege. propun sa incepem cu “Alice in tara minunilor”. incercam si un ceai ..asta daca nu te grabesti la vreo intalnire 🙂

    postasilor, cat despre “Habarnam in Orasul Soarelui”, aveti vreo idee unde o pot gasi?

  • Salut Origene (TN vine de la Tenita, pt. cei care nu stiu)
    “Alice in tara minunilor” o am si eu. 2 discuri, coperta alb cu roz (cred). Dar daca plusezi cu ceai si prajiturele, atunci vin 🙂

  • Salut Catalin! Iti pot imprumuta eu Habarnam, e super carte…
    Mai am si “Cei 3 grasani” pe care ai uitat-o, dar iti pot recomanda si de acolo pasaje 😉

    v.

  • Salut Vlad,
    Pai deja am facut tranzactia cu Irene asa ca le am pe amandoua. Iar in weekend sper sa le citesc si sa ajung si eu un copil intreg!
    Dar de dragul unei beri, le-as cere si de la tine. 🙂
    Nu stiam blogul tau. Acum il stiu si o sa-l citesc.

  • Hei!
    Am eu cartea cu Omul fara Umbra! Credeam ca e total necunoscuta! Are o poveste Insula de aur sau ceva dupa Zidul, de Sartre! stiu povestile din ea !:) Sau Sau sau
    Cand ti le povestesc?

    Din pacate nu sunt in Bucuresti…

  • Salut Irina 🙂
    Ce mi-a placut cartea aia in copilarie! O consideram un munte de intelepciune, pe cuvant. Cred ca o tocisem de atata citit.
    Cand ajungi prin Bucuresti sa-mi le povestesti? 🙂

    PS Asta a fost cel mai de succes post al meu, se pare. Toate lumea (si numai si numai oameni super) mi-a oferit ceva. Sa vad cum sa fac sa mai scriu d-astea 🙂

  • Tin minte cum, de fiecare data cand mama ma trimetea sa cumpar paine, la Nerva Traian, la colt, intram si in libraria de vis-a-vis de unde cumparam niste carticele care costau 2 lei. Nu-mi aduc aminte cum se numeau, erau oare “Povestiri Nemuritoare”? Cert este ca una dintre primele carti citite de care-mi aduc aminte este “Ga-Ga-Ga si alti catva”. Am citit-o de cateva ori. Si a inceput sa apara la Ion Creanga colectia Jules Verne, primul numar chiar in anul in care m-am dus la scoala.

  • Una din cartile care m-au marcat a fost “Cararea pierduta” de Alain Fournier. Am descoperit-o intamplator si de atunci o tot cumpar (din anticariate) si o fac cadou prietenilor.

  • Va rog din suflet, sa-mi spuneti si mie unde pot gasi cartea “Aventurile lui Habarnam”. Fetita mea din clasa a IIIa vrea neaparat sa o citeasca si nu o gasesc nicaieri. Daca stie cineva de unde o mai pot cumpara sau o imprumuta, va rog sa-mi trimiteti un mesaj. Multumesc

  • […] Ieri noapte ma gandeam la copilutii aceia care vor avea un bradut si jucarii, si mi-am dat seama ca cel mai frumos cadou nu este unul pe care l-am primit. Si nici unul pe care l-am oferit. Cel mai frumos cadoul a fost o carte visata. Am mai scris despre chestiunea asta aici (Cartea fara nume – autor necunoscut). Si totusi cred ca merita sa mai scriu un pic despre asta. […]

  • Interesante postari despre cartile copilariei 🙂 ..dar oare cum se numea autorul cartii ‘Omul fara umbra’? Nu-mi amintesc nimic!

  • cei trei grasani se gaseste la anticariat si se gaseste si pe net de citit. dar de mihaela, prietena padurii a auzit cineva? o carte educativa si foarte frumoasa cu o fetita care iubea animalele padurii. si mai e una frumoasa, numita ceva de genul Aurel vrea sa invete medicina. de asta a auzit careva?eu am si Buratino si cheita de aur.

  • George Nestor este autorul cartii “Omul fara umbra”. Si eu am adorat si ador inca acesta carte, cred ca am citit-o de “n” ori, deasemenea iubesc povestile Martei Cozmin. Acum caut mai multe informatii despre acesti autori pentru a il bucura si pe fiul meu…. asa cum m-au bucurat pe mine.

  • @adriana
    mihaela prietena padurii mi-a fost tare draga!mi-a fost cumparata dintr-un anticariat acum multi ani si acum, la 28 inca o caut pe net macar s-o mai vad la coperta daca nu o pot lua sa recitesc. cartea din copilarie era deja veche iar eu am facut-o praf citind-o de nenumarate ori cu aceeasi placere.sper sa-mi vada cineva mesajul desi sunt doi ani de la ultima postare pe acest subiect

  • deci “omul fara umbra” ca si opera/idee originala cred ca apartine lui adelbert von chamisso – “peter schlemihl, omul care si-a vandut umbra” . o poti citi din antologia cotidianul “ispita si cele 10 porunci ” .
    cat despre “mihaela prietena padurii” am sa caut si eu 🙂 daca ceva..dau un semn
    zile cu soare sa ai .

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta