despre elefantii albi

d

Azi (adica acum 2 zile, de fapt) am fost la schitul de la Paltinis si am vazut mormantul lui Noica. Si nu an putut  sa nu observ cate puncte a marcat Noica pentru valorile traditionale si pentru ortodoxie. In sensul bun al cuvantului. Pana la urma gandirea este un set de obiecte conceptuale intiale care se slefuiesc de-a lungul generatiilor, daca au noroc. Fiintare, Dumnezeu, libertate, forme sunt unele dintre conceptele de success. Care au supravietuit in lupta ideatica si au castigat cote de piata pentru ca au fost interpretate si reintepretate, actualizate si fundamentate de generatii intregi de ganditori. Atentie, nu de comentatori, ci de ganditori autentici.
Noica este unul dintre acestia. Care si-a creat opera proprie, nu doar a comentat textele altora. Un elefant alb.
Ideea de elefant alb a intrat in uz in secolul al XIX-lea cand regina Victoria a primit cadou pentru unul dintre jubileele sale, din partea unui trib din Africa, un elefant alb.
Elefantii albi sunt foarte rari. Pentru ca sunt complet diferiti. Pentru ca sunt anomalii genetice. Si pentru ca sunt vulnerabili cand sunt mici. Usor de reperat, (mai) usor de ucis de catre pradatori. Sunt insa un simbol maiestos la maturate. Regi ai elefantilor.

In sensul acesta Noica a fost un elefant alb. Un spirit rarisim intr-o lume terna de specialisti si comentatori.

E trist ca in lumea noastra elefantii albi sunt atat de rari.

Si ca tot am ajuns la elefanti albi, trebuie spus ca termenul mai desemneaza pe cei mai grei miliardari sau executivi, precum si acele proiecte fabuloase care au esuat sub propria lor greutate. De exemplu este un hotel in Phenian foarte inalt care nu a fost terminat niciodata. Mai multe detalii pe wikipedia, of course.

Si ultima cu elefanti sau oliphanti. Scena aia din Two Towers in care oastea rohirimilor calareti se aliniaza si sarjeaza impotriva super-elefantilor. Si modul in care sunt spulberati multi, cai si calareti. Mi se pare de o frumusete tragica. Uneori nu e ca in Arta Razboiului, uneori nu castigi inainte sa lupti. Uneori pierderea e certa, insa e singura cale onorabila.

About the author

3 comments

Leave a Reply to Koolio Cancel reply

  • dragule, de data asta nu ti-ai mai facut bine tema 😉
    sa te luminez un pic, daca-mi permiti:

    simbolistica elefantului alb e cu totul alta, atunci cand elefantul cu pricina este oferit in dar. in india (colonialista, deci sub inflluenta mai-sus-mentionatei regine) orice forma de viatza e sacra. inclusiv elefantul. mega-sacru. cu atat mai mult daca e alb. problema apare cand il faci cadou: pentru ca un elefant alb, fiind atat de sacru, nu poate fi pus sa munceasca (spre deosebire de elefantii comuni, care sunt folositi in mod curent la munci grele in india). in plus, intretinerea lui costa foarte mult.

    rezumand paragraful de mai sus: in india, gestul de a darui un elefant alb este un gest aparent generos si majestuos, dar care duce destinatarul in ruina sigura. e o chestie mai greu de explicat, dar din fericire usor de inteles daca compari elefantul ala alb cu un humvie2.0 daruit unui tzaran: masina n-o sa-i foloseasca la nimic dar o sa-l duca in sapa de lemn.

    trece ceea ce ai scris mai sus prin filtrul a ceea ce ti-am scris eu aici, si o sa intelegi de ce mustacesc amuzat. si o sa intelegi cam care a fost intentia din spatele acelui cadou catre regina, si cum a fost interpretat cadoul de catre europeanul superficial al vremii. si o sa intelegi cum omul simplu poate rade uneori copios pe seama celui pretzios si subtire ca o bula de sapun 🙂

  • p.s. am scris comentariul asta la timpul prezent: dar e un prezent al povestirii, folosit pentru a pastra atmosfera epocii la care faci referire – citeste-l ca atare 🙂

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta