Criz de la cultura-vura posteaza despre o noua colectie de literatura contemporana straina ce va aparea la Humanitas, denumita “Raftul Denisei” .
Si eu cred ca o e idee de marketing complet neinspirata:
1. Denisa Comanescu este o editoare buna (exemplul cel mai clar fiind ce a facut la Polirom) insa in nici un caz nu este un personal brand (nici macar printre cei avizati)
2. Brandurile personale (mai ales cele feminine, fara a fi misogin) functioneaza foarte bine la produse generaliste dedicate unui public feminin de regula nu foarte educat/pretentios (ex: Oprah, Martha Stewart etc). Pana si parfumurile cu personal brands (alea cu nume de actrite, cantarete, tenismene) sunt in categoria entry-level, in nici un caz luxury goods. Cu cateva exceptii. Pe de alta parte, cartiile sunt niste chestii relativ elitiste – cel putin cele promovate de Humanitas (mult mai aproape de parfumuri de lux, decat de detergenti). Insa chestia asta cu “Raftul Denisei” nici nu va creste brand equity-ul (nu e raftul lui Marquez, Rushdie sau Borges, sa zicem) si nici nu va atrage alte categorii de public (mai bine ii ziceau raftul Andreei Marin, daca asta voiau).
3. In general o autoritate intr-un domeniu se denumeste prin numele de familie (o colectie de filosofie denumita “Raftul lui Immanuel” ar fi hilara). Faptul ca s-a apelat la prenume denota ca nici macar oamenii de la Humanitas nu aveau incredere in potentialul de brand personal al Denisei Comanescu si atunci au ales varianta asta mai soft si mai putin implicativa.
4. Este evident ca Denisa Comanescu nu va putea alege toate cartile care i-au placut pentru a le pune in colectia sa. Unele au copyrightul la alte edituri, altele au fost publicate recent. Deci nu poate sa fie cu adevarat o selectie personala. Doar un stunt de marketing. Neinspirat.
Â
De data asta chiar ma bukur ca nu am cum sa fiu sulfurica….ma gandeam ce as face dak as vrea cu disperare o carte din colectia aia..si brusc ma gandeam la lame si la scrijelit foi cum faceam cand greseam in clasele 1-4 cu cerneala…da nu cred ca as ezita sa aplik procedeul pe o carte care e a mea dar pe care scrie “raftul denisei”…
E poate concludent ca o carte ce apare in colectia Denisei este “Memoirs of a Geisha”. Filmul este un nonsens complet, nu discut cartea pentru ca nu am citit-o. Insa daca vorbim de un brand si un target de audienta, cam in zona asta ne situam…
Citind ce scrieti voi pe aici ma simt prost ca am luat o carte din colectia asta 🙂 Oricum nu cred ca ar trebui sa fie influentat un cititor “profesionist” de colectia in care se afla o carte sau alta. Nu sunt la urma urmei decat chestii strict de marketing…
Pai sa stii ca eu chiar nu ma iau de carti in sine. De fapt chiar imi place de Denisa Comanescu. Pentru ce a facut la Polirom (Biblioteca Polirom) merita multe-multe-multe aplauze.
Si sunt convins ca acelasi bun gust se va manifesta si in continuare la Humanitas.
Pana la urma denumirea unei colectii este doar o chestie subsidiarea: in cazul asta 90% marketing gresit, 10% vanitate netemperata.
Nu, nu trebuie sa te simti aiurea ca ai luat o carte din colectia Denisei 🙂 Vroiam doar sa evidentiez ca vor fi multe carti mai “comerciale”, de altfel extrem de importante dpdv economic, ce vor permite editarea (sau re-editarea) lui Hegel, Heidegger etc
Eu chiar sint curios cum va arata colectia asta peste un an, sa zice. Si o intrebare, ca poate ma lamureste cineva… Raftul Denisei e o continuare a Cartii de pe noptiera a Ioanei Pirvulescu? Vor merge in paralel cele coua colectii? si, daca nu, Ioana Pirvulescu in ce directie o fi apucat-o?
Salut Horia,
Long time, no see 🙂
Eu cred ca seria “Cartea de pe noptiera” va ramane iar in colectia “Raftul Denisei” vor baga volumele acelea mai mari care acum sunt disparate. Kundera, Golding, Sabatto. Ca daca o sa le pastreze pe acelea in afara colectiilor si or sa mai aiba si doua colectii separate de literatura universala, e clar ca o sa fie o babilonie. (Care oricum se observa :))
Super blogul tau SF! Ca si Millenium Press, de altfel.
Sa bem si noi o bere daca ajungi prin Bucuresti.
Ioana Parvulescu…nu stiam de implicarea ei in treburi editoriale, dar acum pot sa va asigur de una dintre activitatile curente: profesor universitar de istoria literaturii romane – perioada interbelica. In cateva zile, dam examen 🙂 Oricum, cursul e foarte placut…”foarte in context”.
draga radu,
1.memoriile unei gheise apare in colectia raftul intai asa ca, dupa sistemul tau, va trebui sa discreditezi toata colectia datorita aceastei carti, pe care n-ai citit-o, dupa care s-a facut un film revoltator pentru simtul tau geometric si teologic.
2. e adevarat ca raftul denisei este inrudit cu raftul intai. faptul ca in el se regasesc cartile care i-au placut acestei distinse si apreciate doamne nu face decat sa te ajute sa gasesti un liant intre Vonnegut, Fante si altii, si anume gustul ei. iar numele de pe coperta, care s-a ales a fi numele coordonatoarei, nu cred ca este un motiv de isterizare, putea fi la fel de bine Minodora, Monica sau Xantipa, dar nu cred ca ar fi spus la fel de multe despre continutul cartilor.
3. despre faptul ca vorbesti despre fictiune ca material furajer aducator de fonduri pentru editarea domnilor H nu stiu ce sa spun
dar de sigla colectiei ce zici? parca prea seamana pisica aia a penguin…
Good point! Ieri am vazut prima data o carte din colectia respectiva si stiam eu ca sigla imi aminteste de ceva. Dar nu stiam de unde sa o iau.
Si ca sa critic un pic si Tritonic (sa nu zica lumea ca sunt partinitor 🙂 ) cred ca nu a fost cea mai buna idee sa scoateti Virconium intr-un alt format decat restul cartilor. Se pierde consistenta colectiei. Plus ca formatul ala trade-paperback este mai greu de manipulat. E evident insa ca justificarea a fost marimea cartii (adica numarul are de cuvinte).
Oricum, asa e un amanunt neseminificat. Aplauze (muuulte-muulte aplauze) pentru toate cartile scoase la Tritonic. Si mai ales pentru autorii romani. Chiar ma gandeam sa scriu si eu cateva cuvinte pe blog despre volumul lui Marian. Sper sa o fac in curand.
O reverenta pentru aplauze. Sper sa le primim si la sfirsitul anului, dupa VanderMeer, Kelly Link, Hal Duncan, Brandon Sanderson, Geoff Ryman, KJ Bishop… si mai sint. De pilda Richard Morgan.
Formatul cel mare l-am adoptat pentru volumele omnibus. Azi, stind cu Viriconium in brate… parea cam mare, e drept.
Te invit simbata 17 iunie, ora 18, la momentul fiction.ro de la Bookfest – Consiliul de Fier (ultimul din seria Noul Crobuzon) de China Mieville si Kim Stanley Robinson – 40 de semne de ploaie.
Ma bucur ca am gasit blogul tau. Aplaud si eu.
Sigur ca vin. Multumesc de invitatie. 🙂
Si super scriitori, pe bune. Eu as mai adauga si pe cei din zona new hard-sf: Stross, Chris Moriarty cele noi ale lui Egan care nu au aparut in romana.
Abia astept ’40 de semne de ploaie’. Am citit vreo suta de pagini in engleza si mi s-a parut super bun inceputul. Foarte cursiv.
PS Ii uitasem pe Dan Simmons si pe Stephenson. Dar probabil ca exista motive obiective pentru care nu sunt pe lista.
n-am vazut comentariul ultim. stross si moriarty se face, stross chiar in 2006 (noiembrie).
as dori sa stiu cum pot lua legatura cu denisa comanescu personal…presupunand ca sunt super scriitor (intre paulo coelho si shakespeare), as vrea sa va arat cateva din scrierile mele. daca stie cineva o cale prin care sa pot lua legatura cu doamna comanescu sa imi scrie pe cornelsalajan@yahoo.com…si poate…dau o bere cu repetitie;))