fbpx

Dilemateca 3

D

Pentru ca Liviu ma intreba daca am citit ultimul numar si observa ca Dilemateca s-a imbunatatit de la numar la numar, scriu si eu postul asta.

Da, are dreptate. Imbunatatiri pe toata linia. Mult mai multa consistenta, intr-adevar. Plus recenzii foarte bune, in marea majoritate.

Ce mi mi-a atras atentia din continut:

– Continuarea articolului/ancheta despre tabieturile la scriitorii romani (Tabieturile are so nineties, se pare: cam toti scriitorii au renuntat la tabieturi de cand cu aparitia calculatoarelor si a intensificarii ritmului cotidian)
– O nota despre Stalin si lecturile lui (era un mare cititor cu o biblioteca de peste 20.000 de volume.)
– Un interviu extins cu Andrei Codrescu. (Parerea mea este ca unele intrebari sunt lipsite de pertinenta, insa Codrescu se descurca elegant cu ele)
– Un material de Liiceanu despre “fostii baieti de viitor” – acei intelectuali tineri (si aristocrati in acelasi timp) carora venirea comunismului le-a deturnat existentele – si rezistenta prin cultura
– articole despre literatura de vacanta, literatura de consum si arta traducerii
– recenzii felurite, unele foarte bune

Acum criticile mele:

– materialul ancora este insuficient de ancora. In cazul nostru e interviul cu Codrescu pentru ca el apare pe coperta. Insa ar trebui sa fie insotit de un dosar extins cu relatari ale altora despre el, cu pasaje serioase din opera etc, pentru ca treaba sa fie facuta nemteste

– o anumita diversitate suparatoare: adica nu cred ca trebuie sa se vorbeasca despre tot soiul de carti (inclusiv business si how to) doar pentru ca sunt paralelipipede de hartie. E mult mai normal sa se aleaga criteriul continutului si se se circumscrie continutul la literatura generala (beletristica, memorialistica, eseistica, filosofie, istorie)

– prea multa auto-referentialitate: prea mult punct biografic al scriitorului, si prea putina voce a cititorului. Eu de pilda as face un interviu cu un cititor celebru (de exemplu, un om de cultura) in care as vorbi de lecturile favorite

– o mare lipsa la continut: proza scurta. Revista se cumpara in primul rand ca sa descoperi scriitori. Ori cea mai buna forma de descoperire este sa incerci produsul insusi. Mult mai eficient decat orice recenzie sau recomandari ale editorilor (mai mult sau mai putin interesanti sa isi vanda marfa). Cateva proze scurte sau extrase de roman ar fi cea mai buna promovare a autorilor recent aparuti. Fireste e cam greu in doar 100 de pagini pe luna.

– pozitionare neclara: nu cred ca redactia si-a definit foarte clar daca Dilemateca este o revista a cartilor sau o revista de cultural lifestyle. In prima ipoteza as scoate din lucrurile existente (cele care nu au legatura efectiva cu cartile) si as adauga continut substantial (proza, cum ziceam mai sus). In a doua, as adauga informatii despre alte produse culturale: DVD-uri, CD-uri multimedia, piese de teatru, concerte, etc.

- revista nu mi se pare suficient de vie. Parca ar simti nevoia unui ton mai vioi sau unei mai mari coerente. Nu mi-e clar nici mie ce vreau sa spun. Asta poate sa fie doar o impresie a mea. 

E o revista foarte buna, per ansamblu. Si ceea cea este imbucurator e punctualitatea: trei numere scoase exact pe intai ale lunii. Aa, si marketingul: am vazut de exemplu in numarul asta, o reclama la numarul viitor ce suna cam asa: “Plesu, Manolescu si Dinescu iti pregatesc ceva in nr. 4”. D-abia astept sa vad ce anume.

About the author

6 comments

  • M-ai prins, Dumitru 🙂 Adevarul e ca nu am mai cumparat un Playboy demult. Dar pe vremuri erau. Sau in editia americana..
    Cat priveste cealalta intrebare, daca exista o revista ce publica si proza scurta, sincer nu prea stiu. Dar oricum ar fi o idee buna sa existe, cred eu.

  • Daca imi dai voie, o sa ii forwardez postarea Simonei Sora, care o sa se bucure.
    Dumitru, Catalin: cred ca o optiune serioasa pt. autori/cititori o constituie revistele online…
    … dintre care eu unul recomand LiterNet.
    Ar fi si Respiro, foarte serioasa, dar poate prea aroganta (dupa gustul meu de blogger).

  • Sigur, Florin. Intr-adevar, Liternet face o treaba foarte buna. Si asta de peste cinci ani, ceea ce denota o seriozitate a proiectului extraordinara (mai ales in Romania, unde genul asta de demersuri se duc pe apa sambetei in maxim sase luni). Aplauze pentru Razvan Penescu si ceilalti oameni din echipa.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta