fbpx

Din nou depre oameni pe care trebuie sa ii uram. Si despre oameni pe care trebuie sa ii iubim.

D

Cititi asta si zgariati-va ochii. Mai tare, fara jena. Desfigurati-va 😉

When I presented Harlan with the SFWA Grand Master award, I made the point that the reason Harlan was getting the award was because of the stories he’d written, not because of the stories about him or any of the side-issues and brouhahas. The Essential Ellison is a terrific place to start.

Din blogul lui Neil Gaiman, de unde altundeva.
 Cei cativa care mai citesc blogul meu (mii de multumiri, btw, dar daca aveti ceva mai bun de facut, I will survive) deja intuiesc ca este inca un post vitriolat la adresa acestui incredbil-de-talentat-enervant-de-cool-dezgustator-de-celebru-obscen-de-complex scriitoras pe nume Neil Gaiman. Partial corect. Pentru ca voi mai  introduce un subiect al urei mele: Harlan Ellison.

 Care e cel putin la fel de cool ca Gaiman. Care a intrat o data intr-o banda de criminali doar ca sa scrie un roman. Care era pitic dar putea sa tina pe umeri douazeci de giganti. In timp ce facea demostratii de scrima si vrajea un cor de calugarite. Care cred ca a publicat o duzina de povestiri in Playboy si juca septic cu H. Heffner (deci s-ar putea sa fie vorba si de alte jocuri, afirma  gurile rele).

Si acum sa va zic cand l-am urat din tot sufletul pe Harlan Ellison asta. Prin 1995 cand am imprumutat de la Biblioteca Americana un volum de Best American Short Stories in 1994 (asa cred ca ii zicea). E o serie clasica la americani unde apar numai povestirile d-alea seci din reviste literare snoabe. Povesti d-alea in care practic nu se intampa mare branza. Dar care sunt bune, fara indoiala. Si printre toate snobismele astea aclamate de critici era si Ellison. Cu “The man who rowed ashore Christopher Columbus”. Aparuta in Omni. (Omni asta era o revista glossy din anii ‘90, ante Internet, cu un tiraj la vreo 3 milioane, cred. Kind of PlayBoy meets Analog and Wired.) Deci l-am urat pe Ellison atunci cand mi-am dat seama ca desi era cel mai non-conformist scriitor din epoca, urma sa ramana si in istorie, pupat in fund de toti criticii cu cravate innodate regulamentar.

Si nici nu am inceput sa-mi strig ura in inima lumii. Sa vorbesc despre Dangerous Visions, de exemplu. Din pacate ma voi opri aici pentru moment. Nu, nu m-am sufocat de ura. M-au apucat accesele de constiinta vizavi de munca. ;)

Nota mentala: De fapt postul asta se dorea a fi despre Anasi Boys. O recenzie. Asta cu ura era doar introducerea. Dar lasa ca revin in partea a doua. Si, daca ma gandesc bine as putea sa fac si un serial bloggistic numit “Oameni pe care trebuie sa ii uram pentru ca sunt prea buni si ne fac pe noi, simplii muritori, sa aratam ca niste verze. Murate” Un candidat ar fi Oliver Stone. Asta apropo de filme care imi plac. Am uitat de Oliver Stone ieri, intr-o discutie foarte misto.  (Atentie, titlul serialului meu intentionat este copiraitat ca asa spun eu acum. Cine mi-l fura o sa aibe zece ani de ghinion. )

About the author

7 comments

  • am si eu american gods in romana! finally. simteam nevoia sa ma laud 😀

    nu vii pe la targul de carte? tritonicul are lansare sambata la 18. (si eu sunt vizavi de standul tritonic, hai sa-mi faci cu mana)

  • Salut, Jen. Sigur ca vin. Cred ca pe la 3-4 ajung si eu. Sambata, adica. Si normal ca trec pe la Tritonic.

    Si da, Godiva (sweet stylish name 😉 ) Plus Platoon si Nascut pe 4 Iulie si Doors si Wall Street (super misto discursul ala cu “Greed is good”!!!! 🙂 ) Alexander insa a fost o varza monumentala, in schimb.
    Am citit ca acum face un film bazat pe 11 septembrie. Abia il astept. Am impresia ca o sa dea serios in republicani si in Bush 🙂

  • Salut Horia. 🙂
    Sigur ca mi-ar placea, insa ceva mai incolo. Pentru ca acum sunt asa de prins in 1000 de chestii incat n-as mai avea timp sau a-s rasoli-o. Sa vedem si cum fac cu Morgan.
    Dar ideea e misto. Vorbim.

  • N-am inca drepturile pentru carte, nici n-o sa le am o vreme de-acum incolo, oricum, nu mai repede de primavara viitoare (dat fiind ca banii millennium press merg, pina la iarna, exclusiv spre vaca de muls numita Dune prequels. Dar sper ca vaca de muls sa dea lapte bun si din belsug, care sa-mi permita sa cumpar dangerous visions, fiindca am de gind ca, in fiecare an, sa scot cite-o antologie “istorica”, asa cum a fost anul asta Mirrorshades, si cum va fi la anul Dangerous Visions, iar peste doi, daca o sa mearga totul bine, probabil The Hard SF Renaissance a lui Hartwell & Cramer… promit sa te tin la curent si bafta cu morgan. Abia astept sa vad cum o sa traduci ‘sleeves”… :))

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta