fbpx

Diversitate, mai multa diversitate…

D

Abia astept sa ajung in Japonia.
In primul rand ca sa vad the real alive-and-kicking-ass long tail. 🙂
Sa vad un magazin de muzica pe 15 etaje, sau o strada cu toate tipurile de gizmo-uri electronice pe care le-a putut inventa cineva. Citeam pe undeva ca sunt magazine care vind numai coolere, magazine care vand numai iluminari de calculatoare and so on. In mii sau zeci de mii de variante.

Am iubit intotdeauna diversitatea. Monotonia mi se pare obositoare. Si incompatibila cu existenta umana.
Tin si acum minte epoca aia de acum 5-6 ani cand pe strada una din trei fete avea o bluza neagra pe fata careia scria “YES” si pe spate “NO”. Cele mai “diferentiate” aveau o bluza similara pe alb.

Si mai tin minte prima mea repulsie fata de comunism. Eram mic (6-7 ani) si am intrebat-o pe mama prin ce va fii diferit comunismul care era propovaduit la televizor ca epoca ce avea sa vina fata de socialismul in care traiam. Mama mi-a spus ca in comunism urma ca toti oamenii sa fie imbracati la fel in uniforme, in functie de ce faceau, si ca toti vor manca aceasi mancare, la aceleasi ore, in niste cantine foarte mari. Prima mea ciocnire cu distopia. Un 1984 pe intelesul copiilor. Dar mult mai infricosator. Stiu ca am urat aceasta viziune din tot sufletul. Imi placea ciorba cu smantana pe care o facea mamaia, prajiturile pe care le facea mama, hainele mele si toate celelalte lucruri marunte si diferentiate. Si nu voiam comunismul care urma sa le distruga.

La fel am avut intotdeauna repulsie de a lucra in companii mari sau la stat. Unde nu poti sa fii tu. Sau nu conteaza cum esti tu atata vreme cat joci regulile jocului.

Iar daca stau bine sa ma gandesc, acesta este motivul pentru care nu suport ideologiile si am o atitudine ambivalenta fata de branduri.
Ideologiile tind sa niveleze felul in care oamenii se raporteaza la viata, sa le distruga diferentele. Inclusiv cele mai liberale (drepturile omului, political correctness) chiar daca nu la fel de mult si in forme mai subtile.

Iar brandurile sunt pentru mine “love-and-hate signs” 🙂 Un brand puternic va nivela si el felul in care vedem lumea. E mai simplu sa zici Disesel Boy, Nike Boy, Kenvelo Boy, Armani Boy, Carlsberg Boy, Bucegi Boy – decat sa vezi pe fiecare om in felul diferit in care este. Deci brandurile, in vizunea mea, vor sa diferentieze insa pana la urma nu fac decat sa uniformizeze. Nu o uniformizare omogena, ci una pe clustere. Brandurile ca polarizatori.

Dar deja am scris prea mult. Ideea e simpla, vreau sa ajung in Japonia si sa vad mii de culturi diferite. O lume mult mai putin uniformizata decat Romania.

About the author

Add comment

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta