Ieri am terminat Primul secol dupa Beatrice.
Cu o saptamana (sau doua) inainte citisem Leon Africanul. Pentru ca nu am asa mult timp o sa pun un post pentru amandoua.
Amin Maalouf este emigrant. Si asta se vede in toate cartile lui. Leon Africanul este si el un ratacitor (un grenadin pribeag pe nume Hassan, de fapt). Si in acelasi timp un cetatean al lumii. Ca si Maalouf. Pentru care religiile au un anumit grad de intersanjabilitate (sper sa existe cuvantul asta). Amin Maalouf este o persoana toleranta, fac pariu. Pentru ca toate toate personajele sale sunt tolerante. Si intelepte.
Si toate persoanele lui par a fi un acelasi om trecut prin diferite epoci: Mediterrana Renasterii sau a secolului al XVII-lea, Levantul secolului al XIX-lea, Franta secolului al XXI-lea. Acelasi barbat trecut de mult de prima tinerete, care mediteaza asupra lumii. Toate in afara de “Gradinile luminii”
Ce mi se pare interesant este ca cele mai emotionante fragmente sunt cele despre relatiile dintre tati si fii (sau fiice in “Primul secol dupa Beatrice”.
Cand o sa ajung acasa o sa pun un citat care mi-a placut mult, din Leon Africanul.
Amin Maalouf se pricepe sa scrie miniatural (stil foarte curgator si foarte atent lucrat, cu multe cugetari adanci). Mi se pare insa ca o cam scranteste cu finalurile de carti. Nu are crescendo.
Povestea din Leon Africanul este simpla: viata unui maur pribeag alungat in copilarie din Granada, impreuna cu parintii sai. Care calatoreste si vede in diverse ipostaze cele mai importante cetati ale bazinului Mediterranei. In fapt o carte despre ciocnirea dintre Orientul islamic si Occidentul catolic.
Primul secol dupa Beatrice e o ucronie. Ce-ar fi daca ar exista un medicament prin care parintii ar putea opta pentru nasterea unui baiat? O carte foarte concentrata, despre lumea occidentala si lumea a treia, despre raportul dintre bogati si saraci si despre lumea noastra in genere. O carte deosebit de umanista.
La momentul de fata am citit tot ce a aparul de Maalouf la Polirom. Nu este scriitorul meu preferat. Insa este un scriitor foarte placut la citit. Are avantajul de a nu fi obositor sau strident. Sau patetic.