fbpx

fascinatia vitrinelor

f

Stateam astazi intr-un parculet cu topogan rosu (stiu ca se zice tobogan, dar in copilarie ii ziceam “topogan” si probabil aceasta este cuvantul adevarat, mai ales daca tinem cont ca este un instrument al copilariei – in plus acum imi aduc aminte ca spuneam “coronel” in loc de colonel – si asta trebuie sa fie forma adevarata, uitata de cei mari), asadar stateam astazi in parculet si ma gandeam la vitrine. Daca Borges era fascinat si ingrozit de oglinzi, eu sunt fascinat de vitrine. Transforma obiectele in imagini, necesitatile in dorinte, lumineaza favorabil ce este inauntru facandu-ne sa credem ca vrem acele lucruri, facandu-ne sa muncim pentru ele, mirrorshades, vitrinele sunt o chestie mult mai ciudata si mai perversa decat oglinzile, vitrinele te pacalesc si tu stii asta dar tot te lasi pacalit, exista oameni-vitrina cu geam de sticla aproape transparent, vitrinele dau iluzia tridimensionalitaii unor realitati bidimensionale, de fapt d-asta sunt vitrinele mult mai oribile decat oglinzile, sunt prea multe vitrine in lume, suntem invatati sa fim vitrine, suntem invatati sa stam in vitrina, suntem conditionati sa credem ca dincolo de geam se afla fericirea, impachetata intr-o forma convenabila, cu toate accesoriile necesare. Cand eram mic eram mort dupa vitrine: puteam sa stau minute multe in fata vitrinei unei librarii si sa ma uit la carti sau la jucarii, cand eram mic imi doream sa petrec o noapte in spatele vitrinei unei librarii sau a unei cofetarii, abundenta de acolo era fascinanta. Pentru oamenii mari regulile se schimba: se aranjeaza vitrine classy cu un singur obiect sau doar cateva, luminat puternic, poleit, sa concentram dorinta, sa o reducem la esenta, iata ce iti trebuie, be cool, be yourself, choose life, choose a fucking tv, just choose, alegerea te valideaza, iti justifica existenta, si hei daca esti baiat cuminte si iti faci treaba bine poate candva o sa ajungi si tu in spatele vitrinei, exponat dorit de cei de afara, din frig sau din canicula.

About the author

11 comments

  • …si asteptam cu vitrina aranjata sa fim doriti, cumparati de cineva, pentru unii suntem prea mare, pentru unii prea mici, altii deja au, altii nu-si permit, altii deja au avut si nu mai vor…Pina cind intr-o zi cind esti ales si mergi acasa la cineva care te pune in vitrina lui si ori te arata cu mindrie la toata lumea, ori te uita acolo prafuit de vreme, ori iesi din garantie si ajungi la gunoi…sau vine unul si-i sparge vitrina, te inhata si hopaaa ai ajuns in alta vitrina….ha

  • Si eu spuneam coronel si sunt fericita sa vad ca in engleza se citeste ceva in genul “cornel” – deci noi chiar aveam dreptate 🙂 . Si cand eram mica-mica ii spuneam bunicii ca vreau sa fiu “bratrana” ca ea si sa impletesc – pur si simplu mutam ochii de pe o andrea pe alta. Ea era atat de fericita sa ma auda spunand asa, desi acum imi dau seama ca nu era frumos din partea mea sa o fac batrana. Si chiar nu era. Trebuie sa ma opresc, ca incep sa plang.

    William Leach in Land of Desire are un capitol intreg si interesant despre vitrine si cum au fost ele cele mai eficiente modalitati de publicitate inca din secolul 19. Unii comercianti angajau “window gazers” ca sa incurajeze lumea sa se uite la vitrinele lor. Pe mine ma sperie mult manechinele din vitrine.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta