Ma gandeam astazi ca poate la un nivel al sufletului si noi semnam cu calugarii aia hindusi care nu au voie sa poarte cu ei hrana de pe o zi pe alta, fiind obligati perpetuu sa se bazeze pe mila celor din jur. Poate si la noi tot ce dobandim la nivel sufletesc se reseteaza la miezul noptii. Sau mai degraba se transforma din continut in continator, in recipient pentru ceea ce urmeaza sa se intample maine. Fiecare zi este prima zi, nu inca o zi. Ar fi frumos sa fie asa – in felul asta ar trebui sa fim in fiecare zi buni daca dorim sa purtam eticheta de buni, sa fim inteligenti ca sa ne meritam tagul, sa fim cream cotidian daca vrem sa fim creatori.
gand
g
