Problema (pe scurt): Suntem statul roman. Anul acesta avem 60 milioane pe care vrem sa le bagam in IT. Este cel mai bine sa sustinem companii mari pentru angajarea de oameni, sau putem gasi variante cu retur mai mare pentru societate in ansamblul ei, dar si pur financiar/fiscal?
Raspuns pe lung:
Acum cateva luni citeam o carte foarte cuprinzatoare despre apa in istoria omenirii: Water de Steven Solomon. Intr-un capitol se vorbeste despre unul dintre primele parteneriate public-privat.
In esenta, epoca descoperirilor geografice a fost “bootata” de catre Henry Navigatorul, printul mostenitor al Portugaliei si nepotul lui John Gaunt (ultimul mega-grande-aristocrat medieval), pe la 1420.
Pe scurt: pentru a ajunge in Indii/China si a satisface nevoia aristocratiei de marfuri de lux (condimente, portelan, matase etc) trebuia sa se gasesca o alta cale decat cea traditionala – traversarea Orientului Apropiat (blocat de expansiunea turca si acelasi timp foarte neeficient din punct de vedere al duratei mari a calatoriei si a raportului mare intre caravanele trimise si cele care intoarse cu succes. Mai mult decat atat, in epoca respectiva echivalentul unei caravane de 2000 de camile era o singura caravela.) Trebuie amintit ca e vorba de epoca in care longitudinea si latidudinea erau concepte din viitor (fiind si ele obiectul unui viitoare “parteneriate public-privat”, de data aceasta britanice).
Am inceput sa scriu si pe platforma de bloguri a Adevarul.ro Poate in felul acesta (de rusine) voi scrie si aici mai mult (la vechiul meu prieten)
