1. Galilei
Avea 23 de ani si i-a venit ideea sa se puna cu Aristotel. Pana atunci ce spusese Aristotel nu se verifica – era litera de lege. Aristotel sustinea ca un obiect de zece livre va cadea de zece ori mai repede decat unul de o livra. Galilei sustinea ca vor cadea cu aceasi viteza.
Asa ca pustiul nostru (in zilele noastre ar fi junior programmer/engineer/accountant sau avocat stagiar sau preparator) a inceput sa umble prin universitate si prin cetate anuntandu-si provocarea.
A venit o multime de lume la ora fixata, sa se uite ca la urs. Si sa rada de individul impertinent. Galilei s-a urcat in in turn, a ajuns sus, cu obiectul de zece livre intr-o mana si cel de livra in cealalta. Le-a dat drumul. Au ajuns exact in acelasi timp. Aproape doua mii de ani de ignoranta au luat sfarsit cand cele doua greutati au atins solul. Timp in care nimeni nu incercase sa vada daca chiar asa este.
 2. Newton
Credea ca globul ocular percepe culorile si formele datorita naturii sale sferice – adica divine, perfecte and so on. Si ca sa vada daca teoria e corecta a luat un ac si si l-a introdus pe langa ochi pana in partea din spate. Apoi a inceput sa apese ca sa deformeze sfera. Sa vada ce se intampla. A avut probleme de vedere cateva zile dupa aceea. Putea sa orbeasca si adio teoria gravitatiei pentru o vreme.
3. Lavoisier
Pe langa faptul ca era chimist si biolog, s-a ocupat si de fiscul Frantei inainte de revolutie. (Vedeti, domnul Bodu este intr-o companie selecta. Mai sunt si alte personalitati care au avut atributii fiscale. Copernic a vrut sa schimbe sistemul fiscal al Poloniei. Newton a fost seful monetariei. Si asa mai departe).
Vine asadar revolutia, se hotaraste decapitarea lui Lavoisier. Omul nostru se hotareste sa faca un ultim bine stiintei. Sa vada cat timp mai functioneaza creierul dupa ce este decuplat de la circulatie. Se intelege cu un asistent de-al sau ca dupa ce va fi decapitat sa clipeasa. Ghilotina cade, capul lui Lavoisier clipeste de 15-20 de ori.
Â
De mult voiam sa scriu postul asta despre cativa oameni care nu sunt razboinici ai luminii, nu sunt presedinti-jucatori, nu sunt cei mai bogati oameni din cimintir sau cei mai iscusiti manageri sau marketeri. Despre aia care au facut lumea de acum.
PS. Mi-am dat seama ca in subsidiar acest post este despre ochi. Si ca sa mai intarim un pic filonul asta: La finalul vietii, cand Galilei era orb, pe moarte, a fost vizitat de poetul John Milton (Paradise Lost). Care avea sa orbeasca si el mai incolo. Poate ca intalnirea asta a fost visata de Borges.
Nice!
sunt curioasa ce lucruri luam noi azi for granted si cineva va avea pur si simplu curiozitatea sa vada daca e asa…
Catalin, citeste cartea lui Paler, “Apararea lui Galilei”, daca nu ai facut-o. E geniala.
Oameni buni, mai usor cu recomandarile 🙂 Sa apuc sa citesc si eu tot ce-mi puneti pe lista 🙂
Si nenea Catalin… Ce sa mai zic? Fiecare insemnare de pe aici e o placere… Cand ma fac mare vreau sa am un blog macar pe jumatate la fel de interesant si placut 🙂
Super…
Danke
PS: Galilei a avut bafta, ca daca batea vantu` mai tare si folosea doua greutati un pic mai plate, il linsa poporul 🙂
Multumesc, Andrei. O voi citi. De fapt de mult voiam sa o citesc, insa nu am apucat pana acum.
da, Andrei are dreptate, e foarte misto cartea! 🙂
Tot incerc sa ma abtin s-o recitesc, ca my reading agenda is full si n-am vreme de relecturi, dar daca mai aud mult vorbindu-se despre ea…