Un articol sfasietor despre criza din Islanda, despre viata de zi cu zi a oamenilor, despre prapastia intre cei multi, care s-au trezit cu o povara de cate un sfert de milion pe cap, si cei putini care au generat dezastrul.
Desi eu ma vad liberal inspre libertarian, nu pot sa nu ma intreb uneori daca genul asta de situatie (crizele generate de avaritie: avaritia celor putin de a obtine putere, miliarde, imagine, si avaritia celor multi si saraci de a avea si ei un trai mai bun – o masina mai bunicica, o casa mai mare, chiar daca nu si-o permit) nu poate fi intr-un fel rezolvata, intr-o paradigma liberala, eventual.
Adica este destul de irelevanta o ideologie sau alta, cand unii profita intr-un fel sau altul pe seama altora (celor multi). Pana la urma d-asta condamnam comunismul, nu? Pentru efectele asupra conditiei umane, in primul rand. Cred ca e destul de greu sa sustii piata libera acum, in fata un islandez. Si in fata altora, de asemeni.
O sa fie interesanta criza asta. Adica poate invatam ceva, poate schimbam ceva in felul in care merg lucrurile. Sau poate nu. Doar sa nu ne trezim si cu un razboi major.
PS. Aici mai multe articole bune despre criza.
linkul nu este functional dar imi imaginez din ce spui ca situatia nu e roz. sistem perfect nu este, dar deocamdata capitalismul pare cel mai bun. in general cand populatia se polarizeaza puternic avem revolutii. in capitalism se numesc crize. cum toate tind sa o ia razna, ne asteapta ori un sfarsit spontan, ori o perioada spirituala, lipsita de pofte materiale.
@koma. gata am reparat linkul. Ar fi frumoasa o perioada un pic mai spirituala