Numarul berilor pe care l-am baut impreuna nu poate sa-l stie nimeni. Stiu doar ca va fi intotdeauna mai mic decat numarul berilor pe care as mai fi vrut sa le bem impreuna.
Si cumva e mai mic si decat numarul berilor pe care trebuia sa le fi baut impreuna pana acum. Cumva impreuna munceam prea mult si uneori poate in loc sa plecam la bere plecam acasa obositi, fiecare pe drumul lui. Insa plecam multumiti, pentru ca chiar faceam ce ne place. Impreuna nu eram o firma, eram un mic trib, pentru care vanatoarea era doar un pretext de a ne bucura de viata impreuna. Si pentru asta iti multumesc din toata inima.
Si chiar agnostic fiind, si stiind ca cel mai probabil all it’s over when it’s over, chiar si asa sper sa ne mai intalnim si sa o luam de la capat. Si chiar daca nu, ceea ce a fost va fi intotdeauna, pana la sfarsitul universului.
Multumesc, Emil
