Mi-am adus aminte de o zi de mai de acum 5 ani, la Tokyo, cand am vizitat cu Emil Meiji Shrine. Si ne-am plimbat pe indelete pe sub copaci mari, si am vazut batrani facand miscare, si erau si niste dansatori exotici din cine stie ce colt al Japoniei, un fel de calusari japonezi, foarte gratiosi.
Si apoi am ajuns la templu si ne-am spalat pe maini si am facut ritualul de purificare si ne-am dorit fiecare ce isi doreste fiecare om, pentru el si pentru cei dragi, si am cumparat poeme Waka, pentru ca imparatul Meiji era un iubitor de poezie, si nu mai stiu ce spunea poemul meu oricat as vrea, l-am pierdut de mult, dar sunt sigur ca alt tau e inca acolo in casa ta acum pustie, dar sa zambim din nou si sa continuam… Apoi am admirat copaceii aceia in care sunt agatate dorinte si saluturi in mii de limbi, si stiu ca am ras cand am vazut si in romana, si apoi am mers mai departe la cumparatul de suveniruri si am luat lucruri pentru cei dragi, acum nu mai stiu exact ce, insa stiu cu ochii mintii magazinul, si am mancat in restaurantul magazinului – niste tavi bento din acelea, cu peste in diverse feluri. Si apoi am plecat si asta a fost o zi foarte frumoasa, o sambata daca tin bine minte.
Multumesc mult, prietene, pentru astfel de zile.
