fbpx

O teorie pueril-estetica a diversitatii permutationale la mine

O

Cand eram mic, vreo cinci ani cred, descoperisem, sau mai bine spus auzisem pe la Teleenciclopedia sau poate pe maidan, ca Universul e infinit. (In paranteza fie spus, daca as vrea sa fiu melancolic, l-as parafraza pe Marquez, spunand ca la cinci ani am descoperit ca murim si ca Universul e infinit si continua dupa noi, de atunci nu s-a mai intamplat nimic.)

 Deci am aflat eu asta si trasesem concluzia ca daca e infinit inseamna ca trebuie sa existe toate lucrurile pe care ni le putem imagina. (Fireste, nu luam in calcul lucrurile contradictorii sau cele absurde, domnul K. cu triunghiul cu patru laturi era mult in viitor, sau de fapt nici nu exista. La fel si domnul K cu procesele, coloniile si castelele lui.) Si asadar stateam noaptea in pat si inventam lumi diferite, populate de animale diferite, cu oameni diferiti, case diferite si totul colorat diferit.

Legat tot de diversitatea asta permutationala, in adolescenta mi-a placut SF-ul. Inca imi aduc aminte de fascinatia pe care mi-o producea o povestire a lui Arthur C. Clarke numita “Cele noua milliarde de nume ale lui Dumnezeu”. Era vorba de o secta budista care credea ca dupa scriererea tuturor numelor lui Dumnezeu dupa o formula permutationala Universul va lua sfarsit. Si angajeaza doi ingineri englezi pentru a le computa. Fascinatia pentru un act semicreator-semiautomat care distruge lumea.

Si tot la fel de bine imi aduc aminte de Biblioteca Babel a lui Borges. Acolo Universul este o biblioteca monstruoasa care cuprinde toate cartile de pana la un numar de vreo trei sute de pagini, cu literele permutate. Iar locuitorii bibliotecii orbecaie printre aceste carti fara sens si incearca sa gaseasca Cartea si Sensul.

Si tot legat de permutari, imi place Bach cu “Clavecinul lui bine-temperat”, care a scris cate o fuga pentru fiecare din cele 24 de chei majore si minore. De fapt genul asta de fantezii rationale baroce ma fac sa cred m-am nascut poate cateva secole prea tarziu. La fel Baltasar Gracian si Eco, Rushdie, Pynchon – cu stilurile lor convolute si colectiile lor de lucruri bizare.  Si Cartarescu pentru acelasi motiv al bazarului si al bestiarului. Si ucroniile, dar despre asta am scris deja. Si inceputul din “Cuvintele si Lucrurile” lui Foucault, cu o clasificare a animalelor intr-un tratat antic chinezesc.

La Borges nu mi place citatul ala cu dragostea si oglinzile sunt abjecte pentru ca multiplica fiintele. Multiplicarea imperfecta e buna. Clonare ideologica e rea.

La fel, mi-a placut doctrina mantuirii gnostice care zice ca la finalul timpurilor, dupa recreerea lui Dumnezeu, toti oamenii o sa fie inviati. Dar toti, toti. Daca nu as fi agnostic as fi gnostic (corespunde mai mult cu asteptarile/motivarile mele profunde).

Imi place diversitatea umana, dorinta de alegere, posibilitatea de a fi diferit. Si nu numai posibilitatea ca drept al omului, ci posibilitatea efectiva. Acordata social. Nesanctionata de cenzura informala. Nu ignorarea celor diferiti si catalogarea lor ca ciudati. D-asta ma bucur cand vad cate un specimen uman mai ciudat pe strada. Imi aduc aminte si acum cand l-am vazut pe unul imbracat ca Doc Holliday in Tombstone. Sau un punker cu creasta de irochez de vreo 40 de centimetri. D-asta am si un blogroll asa extins.

PS. Cu toata diversofilia mea exista un amestec pe care nu l-am putut suferi niciodata: ghiveciul. Am si acum visuri urate cu ghiveciul ala care se servea la gradinita.

About the author

6 comments

  • sar de la metafora la realitate ; nu iti place ghiveciul pentru ca e o fiertura?
    personal prefer gratarul in locul fierturii (rosiile , vinetele, dovleceii la gratar sunt mai bune fierte), prefer legumele crude asortate intr-o salata de vara in locul gratarului, si cea mai buna leguma e carnea

    daca m-as intoarce la metafora, oare ce ar corespunde preferintelor mele?

  • Sa inteleg ca nu-ti place ghiveciul deoarece e o amestecatura haotica fara ordine si fara sens?
    Toate teoriile despre univers, chiar si cele care par dizertatii filozofice fara vreun inteles au acelasi scop, de a oferi un sens existentei si de a demonstra exista unei ordini in ceea ce pare haotic. Fie ca acea ordine este Dumnezeu, alta divinitate, un numar sau o permutare ea exista si iti da incredere in momentele in care nu mai stii in ce sa crezi.
    Ghiveciul e fara sens, fara scop, un haos omogenizat care semnifica fie supa primordiala fie descompunerea materiei la sfarsitul universului. In orice caz este ceva in afara universului ordonat, ceva in afara existentei.
    Daca-mi permit sa-l citez pe Einstein, “God does not play dice”, Dumnezeu ( daca exista ) vrea ordine, deci ghiveciul este munca diavolului. Sa eradicam ghiveciul din lume!


    Teoria Ghiveciului

  • Nu, nu imi place ghiveciul pentru ca nu imi place ghiveciul. Nimic filosofic. La gradinita am avut parte de prea multe ghiveciuri nasole ca sa ma imi placa acum acest soi de mancare.

    Cat priveste ce ar corespunde preferintelor tale gastronomice, Mihai, as putea sa te flatez si sa zic ca dai dovada de un spirit clasic apolinic cu influente moderne, indraznete dar ancorate in real politik-ul traditiei. Ca esti un spirit evolutiv si pragmatic, insa care nu neglijeaza latura estetica. Totusi nu sunt convins ca optiunile gastronomice au prea mare legatura cu cele spirituale. 🙂

    Salut Deathy, ma gandesc totusi ca si ghiveciul are rolul lui in lumea asta, in miezul ghiveciului malefic se afla o farama de cartof benefic. Yin si yang 🙂

  • Catalin, multumesc pentru consultatie, initial m-am speriat de ceea ce mi-ai raspuns, dar dupa ce m-am documentat asupra termenilor stiintifici ai diagnosticului, m-am linistit – sunt in parametri sanatosi .

    “Jucatorul de sah al lui Maelzel” (E.A. Poe) m-a ajutat pe mine sa intuiesc calculele combinatorice asemanatoare cu combinatiile de nume ale Creatorului.

  • […] I admit I have always liked combinations. Commutations, arrangements and pure mathematical stuff. If you feel like reading there is more on my personal blog: A puerile-aesthetics theory of the permutational diversity for me. I spent 40 minutes yesterday reading ads invented with TheAdGenerator. I came across this thing on TechCrunch. A kid’s degree’s project. One takes semantic structures used in ads of our days, places the values of the moment, decorates it with pics taken from Flickr – chosen based on the similar tags and one has the ad. Now honestly speaking, they are not all good, but at least 100 per minute may be generated (that depends also on the connection). Can a copyrighter brag with such a prolificity? What does that have to do with what we are doing? Well, first of all there is a nice example of algorithmic of what may seem indefinable – human creativity at work. Of course, human creativity means much more in this area – coherent strategy, positioning etc, but we can imagine that after these have been defined, a computer can elaborate 1000 propositions using the brand values selected, from which the discussion can start. Second of all, it is a clear example of commodity brought by the technology – which before seemed a very rare thing can now be transformed into a routine action. And then you have to come up with a new secret sauce and other twenty condiments. Luckily Gödel proved that there are non-algorithmic zones of mathematics. When it will all be algorithmised, we should start inventing new theorems. BTW, a pretty cool stuff about the “mathematical ideas mining” is in Greg Egan’s Diaspora. Genial author! A must read for info geeks. PS. There is also a blog of the generators. And there is not much time left before a generator of generators. Wait, can it be invented a generator of foods, for instance. To select different ingredients and random condiments, after a table of similarities, of taste-associations etc and then generate a finite number of steps (thermical treatments,  blending, chopping, boiling, grilling, freezing) and there you have the finite product. With three “solution horizons”: edible dish, tasty dish and divine dish. […]

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta