…. a fost Frantz Liszt, aparent:
- un fel de maratonist sexual al epocii (Robbie Williams e mic copil)
- showman de mare talent
- ongoing tours prin Europa vreo zece ani
- a inventat evenimentul solo – recitalul de pian (adica el, pianist supervirtuoz, isi scria compozitii pe care doar el le putea canta – un fel de Garry Moore / Steve Vay / Malmsteen al timpului)
- prezenta de scenica super (fuma in timp ce canta, apoi arunca tigara si gagicile din public – steampunk groupies, ca sa zic asa – se bateau pe ea)
- iesire scenica deosebita (la ultima nota din ultima piesa cadea epuizat-lesinat in bratele celui care dadea paginile – acesta il cara afara speriat, apoi anunta publicul ca Liszt a lesinat pentru ca dat totul in concert, dar e pe cale sa isi revina. In timpul acesta rockstarul savura o tigara si un coniac, numara in gand, dupa care revenea in aclamatiile fanelor si mai baga un bis)
- Totentanz e versiunea de secol al XIX-lea pentru gothic rock
- motivatiile: ca orice rocker care se respecta – bani, sex, faima
🙂
Nope. Paganini came first. si, in plus, nu-l chema “faina”, ca pe Liszt… not a good name for a rock star, actually.
Da, aici e discutabil. M-am gandit si eu la Paganini, dupa ce am scris. Dar am impresia ca Paganini nu avea atata succes la groupies si asta este important pentru statutul de rockstar 🙂 Asa ca am avut de optat intre Listz, Byron si Puskin.
Si uite ca nu esti asa previzibila cum te ingrijorezi ca ai putea fi 😀