Un citat foarte misto din interviul cu Ioana Parvulescu din Dilematica nr. 2 (numar care este net peste primul, dar despre asta voi scrie mai incolo):
Asa ca eu m-am indragostit de Winnetou, nu de Karl May care, dinspre partea mea, ar fi putut sa nici nu existe, cata vreme il aveam pe Winnetou si pe Old Shatterhand. Poate sa ti se para caraghios, dar cred ca ce e mai bun in mine e din romanele astea, care te formeaza intr-un anumit fel: sa fii la locul tau, sa nu ti se suie la cap, sa nu dispretuiesti alteritatea, sa nu te supere decat rautatea, falsitatea si prostia ingamfata, si “apa de foc” care-ti ia mintile, apoi sa lasi de la tine, sa fii gata sa intinzi mana primul. (…)
 Toti copiii de atunci, care ne jucam la Brasov de-a Winnetou si Old Shatterhand (eu trebuia sa fiu sora lui Winnetou, rol care nu-mi convenea deloc , cei cativa pe care ii mai stiu, au ramas cu un anume fel de a privi lucrurile care e de acolo si chiar cu un anume spirit de aventura.
Un interviu bun, cu informatii biografice si cateva poezii inedite.
Am avut un crush pe Old Shatterhand pe vremea aia… Si de fiecare data cand citeam cartile, plangeam cand mureau personajele principale.Am mai citit si alte carti de-ale lui Karl May, dupa aia, dar nu mi-au mai placut 🙁