raincoat

r

Astazi am avut noroc (in sensul ca: 1. a plouat; 2. asta m-a binedispus teribil 😉 ) si prin urmare mi-am luat my famous greenish-grey raincoat. Cumparata exact dupa ce am intrat la facultate, acum 11 ani. Si inca vine bine, pe cuvant. Si tot legat de asta, am aflat la un moment dat ca unii colegi ma porecleau Alain Delon – flatant, nu? 🙂 Poate raincoatul si faptul ca aveam parul mai lung erau de vina – niciodata insa nu am izbutit sa fiu a ladies man like domnul mai sus pomenit).

In fine, nu mai tin minte ce voiam sa spun referitor la the faimous raincoat. Poate ca inca mai incap in el desi acum ar trebui sa mi se zica mai degraba Brando :)) Sau poate ca e bine sa ai haine vechi. Am gasit si banuti vechi in buzunare, apropo.

Si mergand eu asa prin ploaia marunta ma gandeam ca nu imi plac metaforele pentru ca fie sunt truisme, fie sunt absurde. Bine, dar – cum mi-a spus cineva o data – eu sunt destul de cheesy-metaforizant. Asta este, poate nu imi place dar nu stiu o cale mai buna, zic eu. Zau ca nu as vrea sa fiu asa baroc. Apropo, sa va zic o destainuire rusinoasa, cand eram mic (12-13 ani) gaseam ca cel mai intelept om era Balthasar Gracian. Asta spune multe despre fundamentele gandirii mele.

In fine doi, mergeam eu asa si ma gandeam la Johnny Walker si imi spuneam ca practic noi absolutificam si transformam in simbol niste lucruri foarte normale, mediocre chiar. Johnny Walker merge inainte – mare branza. Daca ne trageam din iepuri, am fi avut reclame cu oameni topaind inainte. Daca ne-am fi tras din broaste testoase, am fi avut reclame cu oameni care merg incet-incet-incet-incet, privind in toate directiile, tarandu-se cate un pic, bagand capul la cutie si tot asa. Big deal.

Gata, aberez.

About the author

4 comments

Leave a Reply to Catalin Cancel reply

  • @ andressa – si daca am fi arbori?

    @ monica – pe bune, chiar? Mi-am ratat cariera, stiam eu. Anyway, ma vor consola cu Bathasar Gracian, atunci. (Pentru ceilalti, eu si Monica aparent am facut acelasi scoli inalte, acelasi an, dar nu am avut ocazia sa ne cunoastem. E perfect explicabil dintr-un anumit punct de vedere – acela al chiulangismului meu notoriu, care m-a facut sa petrec facultatea in Cismigiu – si sa invat dupa cursurile colorate ale Cristinei – o superbuna colega si o extraordinara prietena – fac pariu Monica ca pe Cristina o tii minte, cine nu o tine? – si colorate inseamna opere de arta abstract-rational-emotionale avand cel putin 6 markere pe fiecare pagina – dar e impardonabil tinand cont ce tipa superfaina este Monica. Imagine the possiblities, ca sa citez dintr-o mare clasica in viata. )

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta