Sandman si alte comicsuri

S

Am descoperit comicsurile in vacanta de iarna. Mai exact Sandman, dar apoi si altele (Promethea, Fables, Watchmen, House of Mystery).

De fapt am pornit de la dorinta de a face un cadou misto unui prieten, apoi am zis “What the fuck merit si eu ceva frumos de Craciun”, dupa care am citit vreo 3000 de pagini de benzi desenate intr-o saptamana.

Ai crede ca e o ocupatie frivola, si poate chiar asa e – o placere vinovata, dar exista un nivel literar mai profund, nu e doar action. Sunt multe citate memorabile in Sandman, multe ciudatenii grafice suprarealisto-Boschiene  in Promethea, mysticisme, erotisme si mitologisme, a kind of sexy slickness in Fables and so on.

Si mai imi place concizia unora. Stiu unii autori sa scrie o poveste intreaga pe o pagina.

Si un anumit tip de hedonism vizual, de luxuriantza. (Pe masura ce trece timpul incep sa gust mai bine si barocul, poate. The playfulness of it. Adica barochismul e aiurea daca il iei in serios, dar daca gusti in gluma frivolitatea si volutele, atunci e foarte ok. Cam asa cum cred eu ca trebuie interpretati Manowar – in adolescenta crezi ca spun adevaruri profunde si sumbre, apoi ati dai seama ca de fapt sunt niste porcarele exagerate, iar acum chiar mi se par foarte funny – they are nice healthy entertainment).

Asa ca acum citesc House of Mystery, care seamana cumva cu Decameronul, O mie si una de nopti sau Povestirile din Canterbury: povesti in povesti, spumoase si carnoase.

About the author

1 comment

  • În Sandman, pe lângă tot jocul cu mitologia, folclorul și literatura , mi-a plăcut mult cum lăsa Gaiman să înflorească momente mici și naturale în intrigi centrale multe episoade mai încolo. Nu știu dacă mai este vreo bandă desenată unde chestia asta să fi reușit atât de bine.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta