Un roman cat un subcontinent

U

Copiii din miez de noapte – Salman Rushdie

Am terminat “Copii din miez de noapte” in weekendul trecut insa pana acum nu am avut timp sa-mi notez aici parerile.
Este un roman gros (peste 750 de pagini) care cuprinde in el aproape un veac din istoria subcontinentului indian.
Pur si simplu fascinant. Nu cred ca am citit mai mult de 10-15 carti de un asemenea calibru literar. Chiar daca imprumuta din realismul magic al lui Marquez si din stilul lui Gunther Grass, cartea este super-extraordinara.

Pe scurt este vorba de povestea lui Saleem Sinai (si a stramosilor lui in primele cateva sute de pagini), un copil dintr-o familie musulmana instarita nascut in 1948, in primul ceas de la declararea independentei Indiei. Precum si a celorlalti 1000 de copii indieni nascuti la miezul noptii. O poveste despre creatie si distrugere, despre speranta si disperare. Cu toate ca evenimentele istorice se profileaza pe fundalul naratiunii, punctele de vedere sunt complet subiective (nu veti citi un tratat de istorie, insa de multe ori esti tentat sa mai arunci o privire in wikipedia – eu folosesc Palmul pentru asta – pentru a mai vedea ce a fost in realitate cu un anumit razboi sau personaj istoric).

Este o carte carnaval, o fresca vopsita intr-o mie si una de culori in care se impletesc mii si mii de miniaturi. O carte de un umor spumos uneori, iar alteori de o deznadejde lirica autentica. Gasesti in ea pasaje de o virtuozitate stilistica deosebita (mi-a placut foarte mult unul in care toate lucrurile sunt descrise in negru si verde). Plus o invalmaseala de situatii, personaje, obiecte, idei, pe care numai cineva din India (tara cu patru milioane de zei) le-ar putea imagina.
O carte care emana dragostea lui Rushdie fata de India (dar nu la modul patetic si zgomotos). Te face sa te intrebi cat ar costa sa mergi sa vezi Bombay-ul, si New Delhi si Kasmirul.

About the author

1 comment

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta