Vandermeer – un gust dobandit

V

 

Pentru ca mi-a placut nuvela aia a lui Vandermeer despre care am scris intr-un post anterior, am zis sa citesc si Veniss Underground (Ed. Tritonic – traducator acelasi Mircea Pricajean).Volumul este compus un microroman de vreo 190 de pagini (Veniss Undergroud) si sapte povestiri/nuvele plasate in acelasi univers.

Imi dau seama ca in momentul cand spun “acelasi univers” i-am cam pierdut pe cititorii exclusivisti de mainstream, pentru care chestiile astea cu inventarea de universuri fictionale sunt o joaca adolescentina. Totusi, Vandermeer numai adolescentin nu este.

E genul de scriitor care nu ofera instant gratification, pe bune. Se citeste destul de greu – de regula eu citesc cam 50 de pagini pe ora, dar la cartea asta ritmul a fost mai degraba inspre 25. Are multe referinte culturale alambicate si un stil deloc facil (puncte de vedere multiple, distorsionate de subiectivism, naratiuni la persoana a doua, inserturi, atmosfera densa etc) Cel putin romanul asta e genul de carte care se preteaza mai bine la recitit decat la prima lectura. Tocmai d-asta voiam sa spun ca este un aquired taste. Din punctul asta de vedere (de fapt, si din multe altele) seamana un pic cu lucrarile lui Gene Wolfe, un alt autor de literatura fantastica erudita.

Romanul este o variatiune pe tema coborarii in Infern, a lui Orfeu si Euridice. Cu toate grazaviile organice dezumanizante si baroce pe care si le poate inchipui o minte care a trait secolul al XX-lea (Dante era mic copil, nu?) Nuvelele se centreaza pe acelasi teme ca si romanul: dragostea si pierderea ei, relatiile dintre stapani si servitori, relatiile dintre frati, cautarea inefabilului, umanitatea. Totul in acelasi decor suprarealist de sfarsit de lume.

E un volum foarte sincer. Si cand spun asta, o spun ca o mare lauda. Cred ca multi dintre scriitorii formelor escapiste de beletristica aleg aceste forme tocmai pentru a nu se pune pe ei prea mult in scris. Dar pe de alta parte marile opere literare se nasc din sufletul complet dezvelit al scriitorului. Asadar, in contextul asta, sincer inseamna mult mai mult decat bine scris, inteligent sau imaginativ. Simti obsesile scriitorului dupa temele sau imaginile recurente: de exemplu capul separat de trup (apropo de asta in “Martin Lake” – e vorba de o invitatie la decapitare) sau pierderea fiintei dragi.

So, Vandermeer asta nu e tocmai cel mai facil scriitor de citit. Mai degraba se citeste ca William Burroughs decat ca Dan Brown. A trebuit sa ma intorc de cateva ori ca sa inteleg exact cum merge firul povestii, si sunt convins ca mi-au scapat tot felul de subtilitati (poate o sa-l recitesc mai incolo). Merita insa daca vreti sa cititi ceva foarte original, ceva scris intr-o maniera foarte personala.

About the author

3 comments

Leave a Reply to pauldumitru Cancel reply

  • -am ales post-ul asta pt ca nu are niciun comment.
    -trebuie sa iti multumesc ca m-ai adaugat in lista ta de linkuri desi nu cred ca ti-am atras atentia cu ceva anume,pt ca eu de-abia am inceput sa “lucrez” un blog,in timp ce tu ai mare experienta
    -in plus,esti un blogger diferit de majoritatea care orbecaie pe net si incearca sa se faca auziti no mather what cu tot felul de post-uri care se vor inainte de toate socante.thx again

  • Salut Paul,

    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Sfatul meu (desi nu imi place si nici nu cred ca sunt in masura sa sa dau sfaturi) este sa incerci intotdeauna sa te gasesti pe tine cel adevarat, nu sa te creezi pentru public. Atunci cand te gasesti (partial macar) vine si publicul – si nu public in sensul de oameni care se uita la tine ca la un urs dansator, ci oameni cu care poti sa fii prieten. Asta si in viata, si pe blog.

    Succes la examene! 🙂

    Catalin

  • Merci mult pt raspuns si pt urare.Asta e un moment in care ma gandesc cat de important ar fi ca oamenii sa isi dea seama ca niste vorbe aparent simple pot insemna enorm pt ceilalti.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta