2 de azi, 2 de de mult si mai era o chestie pe care am uitat-o

2

M-am sculat cu Octopus’ Garden in cap. Si inca e acolo.

I’d like to be under the sea
In an octopus’s garden in the shade
He’d let us in, knows where we’ve been
In his octopus’s garden in the shade.

Apoi m-am uitat la  documentarele de pe DVD-urile cu Two Towers si am aflat si eu ca Peter Jackson merge in picioarele goale in public (adica aproape tot timpul). Si am mai vazut pe acolo, apropo de Beatles, ca a facut si o coperta-parodie dupa Abbey Road (coperta aia cu cei patru pe trecere de pietoni, cu Paul in picioarele goale) intr-o zi cand mergea la inregistrari.

Cam asta a fost ziua mea. Chiar sunt lenes astazi. Acum ascult Dark Side of the Moon in versiunea surround si e chiar misto cum suna. Mult mai tare decat la casti, dar oricum mai slab decat in concert. Mai vreau un concert, chiar asa.

De fapt am citit si vreo 100 de pagini din Crash si vreo 200 din Camuflaj de Haldeman. Daca nu ies diseara as putea sa le termin pe amandoua.

Si acum alea doua din trecut. Doua vise de cand eram mic.

Uneori visam ca plec afara (cel mai des la paine) fara pantaloni pe mine. Sau alteori fara pantofi in picioare. Si ma apuca o rusine teribila. Ce tie si cu conditionarile astea sociale-culturale. Apropo de asta, am promis ca o data ma voi duce la Cora, intr-o duminica, imbracat intr-un kimono albastru cu dragoni pe care i l-am luat lui taica-meu. Sa vedem ce o sa zica lumea :p Si apropo de apropo, citeam pe undeva ca in Shanhai sunt destul de multi care pleaca in pijama la cumparaturi prin centru – e un fel de simbol de status care arata ca sunt foarte smecheri si isi permit sa mearga prin centru. Anyway, eu as merge la Cora in kimono ca sa vad reactia oamenilor.

Al doilea vis de care mi-am adus aminte acum cateva zile: visam ca stateam pe balcon, si vedeam copii care mergeau in sus si in jos pe zidul exterior. Cam ca omul-paianjen. Si ei incepeau sa ma ispiteasca “Hai, Catalin, vino si tu. Hai ca nu eu greu. E fun”. Iar, eu “Nu. O sa cad”. “Hai vino!” “Nu, stiu ca o sa cad.” Dar pana ma lasa ispitit. Si chiar cadeam normal. Si ma trezeam speriat. Si dupa aia mai treceau cateva saptamani si visam din nou. Si iar cadeam.

Si apropo de copilarie si de Beatles. Mi-am adus aminte ca pe langa Obladi-Oblada, imi placea mult si “All Together Now“. De fapt imi place si acum la fel de mult.
Oricum nu e mare diferenta intre cum sunt acum si cum eram acum 22-25 de ani, pe bune. Traim prea putin ca sa devenim ceva radical diferiti de cum eram in copilarie. De fapt si daca am trai mai mult tot asa copilarosi ar trebui sa fim. E un semn de inteligenta, copilaritudinea asta. Chiar, v-am spus ca ma cam enerveaza oamenii care sunt extrem de seriosi si plini de ei? Adica nu ma enerveaza, de fapt, dar pur si simplu nu suntem in aceasi lungime de unda.

Mai era o chestie, pe care am uitat-o. Poate era legata de copilarie sau poate de munca sau naiba stie. Imi aduc eu aminte.

About the author

3 comments

  • te rog, cand mergi in kimono la cora, anunta-ne. stau departe de tine. ma intereseaza de fapt privirile oamenilor…tu nu ai cum sa surprinzi tot, se vor uita si din spate la tine!

    eu tot ma gandeam sa/mi pun costumul de indianca de Gujarat si sa ma duc la restaurantul indian;)

  • Pai pot veni si eu cu tine in kimono, Monik 🙂
    Si te anunt cand merg. Mi-ar trebui si niste sandale d-alea de lemn. De fapt cred ca pot sa imi fac singur o pereche care sa tina un drum :))

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta