1. Daca e sa fi invatat un lucru important in anii astia: ce fiinta complicata e omul. Toti si fiecare. Dincolo de pojghita pur instrumentala pe care ne-o aratam in chestiile cotidiene, de partea bogata a sufletelor (aia care se simte si chiar exista in raportul cu cei iubiti, cu prietenii adevarati in toate sensurile cuvantului), cred ca fiecare are inauntru o gaura neagra neutrinica din care se alimenteaza, sau macar un ghem de forte contradictorii care se agita ca serpii. Si ce e mai extraordinar e faptul ca totusi exista comunicare adevarata, in ciuda acestor ghemuri de haos.
2. De dimineata mi-a venit Ramadan. Mi s-a parut o poveste atat de buna incat am vrut sa o am si in versiunea standalone (o aveam in Absolute Sandman 3 – si de fapt o aveam intr-o versiune cromatica chiar mai misto).
Pe drum spre munca ma gandeam la cele doua Bagdad-uri din poveste. Bagdadul mutat in tara viselor si Bagdadul din lumea reala. Suntem obisnuiti sa mutam prea mult trecut in tara viselor. De fapt asta e fictiunea turistului, ni se pare ca in trecut am fost doar in vacanta.
