Mai exact in toamna lui 1996. Cand Nobelul a fost luat de Wisława Szymborska . A carei poezie nu o citisem la vremea aceea. Intre timp am citit cate ceva pe Internet (sunt linkuri si in josul articolului din Wikipedia). Scrie bine, conced.
Si ce treaba aveam eu cu Doamna Szymborska (apropo, folosesc verbul “a uri” in sens foarte larg, sa nu credeti ca sunt o persoana veninoasa, cu ochii rosii si fruntea incruntata 🙂 ? Pai in toamna aia se zvonea ca o sa castige Bob  Dylan. Care este clar cel mai mare bard din toate timpurile si din toate locurile posibile. Care ar trebui sa aiba si premiul Nobel pentru pace, economie si chimie, nu numai pentru literatura. Care a rezistat in viata si a generat o opera geniala si enorma si arborescenta si cum vreti voi .
Asadar era 1996, aveam 19 ani si probabil toate albumele lui Dylan. Mai tin minte si acum. Le cumparam de la tarabele acelea cu multa muzica, de la Romana sau de la libraria Humanitas de la Kretzulescu. (Apropo, in vremea aceea, cu toti piratii se gasea muzica in oras. Acum, daca intri la Diverta sau HMF, nu gasesti nimic mai rar/mai clasic/mai non-comercial. Iar pana si piratii au decazut: inainte erau persoane cu vaste cunostiinte muzicale, acum sunt bronzatii in sorturi Verzace) Si uneori, cand nu aveam bani, mai saream si o meditatie, ca doar trebuia sa completez colectia. Acum imi aduc aminte, de exemplu, de un album dublu, inregistrarea live a unuia dintre primele concerte electrice ale lui Dylan. Genial!
So, era toamna lui 1996 si speram ca Dylan sa castige. You know, motivatiile adolescentine: rebelul genial din Dylan, lupta pentru pace, protestele, marsurile pentru drepturile civile, cele anti-Vietnam, stuff like this. Iconic, prin excelenta. Si chiar daca au trecut cam zece ani de atunci, sa stiti ca tot nu mi-am schimbat ideile. BTW, sa-mi fac/cumpar un tricou cu Dylan.
Au trecut inca zece ani si pentru Dylan. Si Things have changed, indeed. A implinit 65 de ani la sfarsitul lui mai. A mai scos niste albume. A mai fost aclamat. Hendrix, Morisson, Janis Joplin sunt oase si ulcele de multe decenii. Dylan merge mai departe. Fara premiu Nobel. Dar nici nu conteaza prea mult, in definit.
