Cand eram mic am salvat de la gunoi o carte. Mai exact am gasit-o la ghena, la alt etaj. Nu ma intrebati ce cautam in ghena altui etaj, ca nu stiu. Se numea “Povesti asiatice”. Sau poate asa am numit-o eu, pentru ca era o carte foarte rapanoasa, cu foi foarte galbene si foarte rasucite, si cu coperta refacuta dintr-un coperta de caiet, albastra; parca scria totusi cu pixul pe ea “Povesti asiatice”.
Poate parea ciudat, dar retrospectiv imi pare ca a fost prima mea carte de povesti pe care am citit-o. Fireste, ai mei mi-au cumparat altele inainte, dar asta mi-a ramas in minte.
Avea povesti foarte intelepte cum ar fi cea cu cei sase cersetori indieni care pipaie un elefant si descopera ca elefantul este fie un sarpe, fie un zid, fie un trunchi de copac, fie o funie, fie o frunza de palmier – in functie de ce au pipait. Sau cea cu soricelul care se speria de o pisica, chiar daca vrajitorul il transformase intr-un cotoi enorm, intr-un caine sau intr-un tigru. Si multe altele. Vai, ce n-as da sa mai citesc cartea aia. Chiar asa, o stie cineva? O are cineva? Mi-o imprumuta cineva.
Apropo de carti, maine voi merge din nou la emisiunea lui Bobby de la RadioLynx si vom vorbi de carti toata noaptea (sau cel putin printre altele).
Si tot apropo de asta mi se par fascinante culegerile de povestiri – mult mai mult decat romanele. Mai ales daca au multe povestiri – cum era cea a lui Haskek – “Povestiri vesele” sau cea a lui Wells, “Oul de cristal”, sau povestirile mele asiatice. Asta si pentru ca tind sa am memoria scurta. Si pana citesc toate povestirile, deja le-am uitat pe primele. Sau la Borges, apropo de Cartile de nisip.
Acum citeam de exemplu “Cele mai frumoase povestiri” a lui Buzati. Stiu, Desertul Tatarilor rules. 🙂
Deci citesc povestirile astea si apoi le uit, si daca le mai citesc o data le uit din nou. Asa merg lucrurile. Am impresia ca o parte din volumul ala am citit-o si anul trecut.
Am gasit una pe care o citisem cand eram f mic, intr-un almanah. Despre un om se interneaza aproape sanatos, este plasat la etajul sapte al unui sanatoriu, si apoi din subterfugiu in subterfugiu ajunge la etajele inferioare (cazurile grave), pana la etajul 1 (unde moare). Am mai scris de povestea asta si aici.
Si stateam astazi si ma gandeam ca eu pe langa faptul ca sunt negru (corbul naiv din fabula) si alb (marele iepure alb, care nu are niciodata timp) sunt si neincrezator. Ma ating povestile astea ca cea cu sanatoriul si pacalirea bolnavilor – uneori ma intreb daca nu exista secrete pe care toti din jurul meu le au, in afara de mine (de exemplu, poate exista un cult secret, sau Orbis Tertius). Sau multe alte ganduri de genul asta pe care acum l-am uitat.
Nu mai stiu ce voiam sa spun: poate doar ca am gasit o carte misto la gunoi cand eram mic si apoi am pierdut-o.
foarte touching postul tau 🙂
o mica poveste despre toate povestile din lume
did u mean hasek acolo sus nu? 🙂 oricum fara a lua in considerare micile greseli care se pot face in mod natural imi place ce citesc scris de tine
Multumesc, Arcena. Hasek, intr-adevar 🙂
A trebuit sa-ti rasfoiesc blogul, ca sa ajung aici, sa citesc despre Borges- care asteapta- Buzatii, tot “Cele mai frumoase povesti”, pe care l-am lasat din mana pentru o alta carte, si despre nebuni- oare ai citit “Zbor deasupra unui cuib de cuci..?” sau poate mai putin cunoscutul “Ospiciul muzelor”? Foarte buna carte, editura Trei.
Acum eu ce citesc? :)) Glumesc, reala placere sa descopar un alt univers in care cartile nu sunt doar frunzarite, ci chiar citite. Si se mai scrie si frumos despre ele.
“Despre un om se interneaza aproape sanatos, este plasat la etajul sapte al unui sanatoriu, si apoi din subterfugiu in subterfugiu ajunge la etajele inferioare (cazurile grave), pana la etajul 1 (unde moare).”
…hm asta cam seamana cu Muntele vrajit de Thomas Mann.
Referitor la cartea cu Povestiri asiatice, tin minte vag ca am citit niste povesti de genu. Dar nu as putea spune cand, si nici titlul carti.
Stiu ca am acasa un volum (mult spus volum), zdrentuit, cu povesti de prin toate tarile. Am fata de cartea aia soiul de sentimente descris de tine mai sus. Nu are titlu , nici coperta, dar ma voi uita sa vad daca nu cumva apar si povestile tale in ea.
Se mai stie ceva de aceasta carte? Si eu as vrea sa o regasesc. Parca se numea Povesti ale popoarelor din Asia.