In general nu-mi place sa scriu despre chestiile profesionale pe blogul asta, e un fel de pubidonderie schizioida (cred ca adevaratul eu sunt ala de acasa, dar la fel de adevarat sunt si cel de la munca, poate si mai mult daca i-am da crezare aluia care spunea ca suntem ceea ce facem repetat).
Vreau totusi sa pun poza asta si sa zic 2-3 chestii:
1. Cand am inceput blogul, prin august 2007, social media se reducea la cele cateva zeci de bloguri. Acum blogurile (zeci de mii) au devenit o particica din tot ecosistemul respectiv.
2. Cand am inceput blogul nu stiam cati oameni frumosi voi cunoaste prin intermediul lui si cat de mult imi va schimba viata.
3. Cand am inceput blogul nu stiam ca peste cativa ani voi face o chestie care sa asculte cat mai mult din social media romaneasca si sa lucrez zi de zi alaturi de colegii mei pentru a o imbunatatii.
A fost o decizie buna, desi a stat mai mult abandonat decat invers. Pentru mine, blogul asta e ca Argos pentru Ulise – un caine credincios care stiu ca ma asteapta. (Si, vorba filmului – Argo fuck yourself 😉 )
