Complotul impotriva Americii

Complotul impotriva Americii -Philip Roth

Ne place sa credem ca suntem buni. Frumosi, deosebiti. Si ca lucrurile nasoale se intampla numai la altii. Ca macelurile, pogromurile, holocausturile, purificarile etnice, violurile in grup, caderea in anarhie sunt aberatii istorice care nu ne pot atinge. Poate si de asta se intampla aceste lucrurile acestea atat de des. Cine ar fi crezut de pilda in 1984, in timpul olimpiadei de iarna de la Sarajevo, ca peste numai cativa ani orasul va fi sfartecat, iar cetatenii sai se vor uri de moarte, se vor ucide fara remuscari. Similar, cine ar fi crezut la inceptuul secolului al XX-lea, in la Belle Epoque, ca in numai cativa zeci de ani lucrurile se vor schimba iremediabil, ca vor exista cosurile lagarelor pe care vor iesi fumul si cenusa a milioane de nevinovati. Ca oamenii for fi triati in functie de potentialul lor economic: cei neputinciosi – in camerele mortii, cei inca apti de munca – in lagarele de munca, storsi de orice vlaga. Si cine ar fi crezut ca executantii vor vedea acesta ca un lucru normal. Pentru ca cel mai cumplit lucru ca victimele erau lipsite de orice umanitate in ochii calailor, mai putin importante decat bacteriile. Practic crima nu era crima, ci un simplu act de dezinsectie sociala.

Pana la urma cum se apara o societate, asta este o intrebare. Cat de selectivi sau neselectivi sunt anticorpii generati. Reusesc acesti anticorpi sa devina maligni si nediscriminatorii, distrugand principiile de responsabilitate personala, si facandu-ne sa revenim la culpabilizarea de grup? Cazuri de genul acesta au fost nenumarate in istorie. Nu mai departe de evenimentele de dupa 11 septembrie 2001, cand populatia araba a riscat cat pe ce sa fie considerata aliat spiritual al teroristilor. Sau mai imi vine minte cazul populatiei de origine japoneza din vestul Americii, care in cel de-al doilea razboi mondial a fost internata in lagare, considerandu-se ca ar putea sa-i ajute pe compatriotii sai in eventualitatea unei invazii.

Cam asta e premiza esentiala de la care porneste Roth in Complotul impotriva Americii. Pentru cei care nu stiu, Phillip Roth este unul dintre cei mai apreciati scriitori americani in viata (in zona high-end a literaturii) castigand cam toate premiile majore americane de gen (chiar de mai multe ori). Ca fapt interesant, intr-o ancheta facuta anul acesta printre critici, editori etc. cu privire la cele mai bune romane ale ultimilor 25 de ani, din lista de 22 de volume 5 i-au apartinut lui Roth.

Ce este cu romanul asta, Complotul impotriva Americii? El s-ar putea inscrie foarte usor intr-un gen al SF-ului, ucronia (adica povestile de tipul “ce ar fi fost daca Napoleon ar fi invadat Anglia”). De fapt si de drept, chiar a castigat SideWise Award in 2005, premiul care se acorda pentru cea mai buna ucronie a anului.

Punctul de cotitura la Roth este castigarea alegerilor din 1940 de catre Charles Lindbergh, si nu de Roosevelt, cum s-a intamplat in realitate. Lindbergh, erou pentru multi americani, se pare ca a fost un simpatizant al miscarii naziste si al lui Hitler. Asadar in romanul nostru, el respinge intrarea Americii in razboi de partea aliatilor, si semneaza un pact de neutralitate cu Japonia si Germania. Dupa care, administratia devine din ce in ce mai opresiva cu populatia de origine evreasca, ajungandu-se pana la deportari si pogromuri.

Pe fundalul acesta se desfasoara povestea lui Philip si a familiei sale – Philip find alterego-ul lui Roth (acelasi background evresc, aceasi varsta, acelasi oras). Phillip, pustiul de noua-zece ani la inceptul romanului, creste in aceasta lume care trece incet-incet de la linistea anilor treizeci la opresiune regimului totalitar. Isi traieste copilaria, observa lucruri, se maturizeaza. Intr-un fel aduce aminte de kurnalul Annei Frank. O carte subtila despre populatia evreasca de pe coasta de est in anii patruzeci, plina de amanunte interesante, de tablouri excelent realizate. Si o carte despre angoasele minoritarului. Si despre angoasele copilariei. Pentru ca, pare a spune Roth, cele doua posturi se suprapun in fata fortei opresiunii statale. O carte despre alegeri si despre libertate.

Foarte cursiva, foarte usor de parcurs. Ajunsa best-seller in America. Considerata de democrati drept un atac fatis la adresa administratiei Bush. Considerata de simpatizantii lui Bush ca o forma de sustinere a politicii sale pro-razboi. Contestata de catolici – pe motivul descrierii acestora ca potentiali participanti la un pogrom ucronic. Ne place sa credem ca suntem buni. Frumosi, deosebiti, nu-i asa?