Apropo de prietenie: Vorbeam o data cu un bun prieten (Remus Cernea) si ii spuneam ca fusesem acuzat ca nu as fi roman daca sustin scoaterea icoanelor din scoli. (Referitor la asta, acolo sa comite o mica eroare factuala afirmandu-se ca as fi spus ca sunt crestin – de fapt sunt agnostic ca viziune despre lume si am mai mai spus-o pe blog de cateva ori. Fireste, am fost botezat dar asta zau ca nu ma face sa fiu mai credincios decat daca nu as fi fost.)
Dar sa revenim: Vorbeam cu Remus si ii spuneam ca da, nu sunt roman daca asta inseama sa pupi in fund fantoma lui Stefan cel Mare, sa crezi ca dacii au cucerit Roma sau ca turcii nu au cucerit Viena din cauza valahilor, ca Ciprian Porumbescu e mai tare ca Brahms sau ca locul nostru e garantat sub soare si avem dreptul la recunostina vesnica pentru ca Petrache Poenaru a inventat stiloul. Sau pentru ca Antonescu nu a omorat decat 20% din evreii disponibili (nu calculez acum procentul exact pentru ca nu despre asta e vorba).
In primul rand si in primul rand sunt om. Pentru ca daca un om sufera nu voi intreba niciodata daca e roman sau austriac inainte sa incerc sa-l ajut, daca pot. Si pentru ca putin imi pasa daca un scriitor s-a nascut la Urlati. Daca o sa existe unul mai bun care s-a nascut in Paraguay o sa-l citesc pe ala.
Si totusi sunt roman. De ce?
Pentru ca romana este limba prietenilor mei. Pentru ca stiu cel mai bine sa rad in limba romana. Si sa imi exprim temerile si sperantele.
Deci inca o data, thank you, guys. Sunt roman pentru ca voi sunteti romani 🙂 Si radeam in romana, dar visele noastre sunt general umane.
Felicitări, Cătălin! Ai spus exact ce simt și eu, cu deosebire în ultimele două paragrafe.
Desigur ca daca ai fost botezat asta nu face de la sine sa fii mai credincios. Mai trebuie si un efort interior. In fine, pana la urma nu a zis nimeni ca trebuie sa pupam in fund fantoma lui Stefan ce Mare: nu a zis nimeni ca dacii au cucerit Roma sau ca Porumbescu e mai tare decat Brahms. Normal ca sunt atatia scriitori si creatori mai valorosi decat cei romani si viceversa. Ai dreptate: faptul de a fi om e mai presus decat nationalitatea omului.
Insa, o spun inca o data fara niciun fel de ranchiuna: nu se pot scoate icoanele din scoli doar pentru ca asa vor unii care nu inteleg metafizica icoanei. Si in plus nu ati adus argumente viabile in defavoarea lor. Si oricum nu veti aduce niciodata pentru ca nu sunt argumente viabile in defavoarea icoanei.
Am putea sa discutam mult pe tema asta, dar nu e aici cadrul si nici momentul propice.
Catalin, nu port pica nimanui. 🙂 Sarbatori fericite in continuare!!!!!
Am dat aseara intamplator peste emisiunea asta a lui Moraru (nu stiu daca ai vazut-o) in care pe o scena, cu public, se “dezbatea” problema icoanelor din scoli si, pt ca ma interesa subiectul, am stat si-am urmarit. Ca paranteza, abia m-am intors in tara (am mai postat o data pe Catastif), si inca nu cunosc “personalitatile” sau persoanele publice si nu sunt foarte la curent nici cu ce se mai discuta. Dar nu mi-a venit sa cred ce aud si vad. Dincolo de circul Becali (din nefericire pe asta il stiu), am fost stupefiat de amestecul de populism, prostie, incultura, dogmatism, de termeni precum “fiinta nationala crestina”, de stefan “cel sfant”, 1 decembrie ca zi “sacra” si de aberatiile pe tema a ceea ce inseamna sa fii roman (ceva de genul super-crestin), dar mai ales de atmosfera de rautate si intoleranta, de fanaticism si absolutism, totul bineinteles impachetat si prezentat drept dialog, respect pt credinta altora si romanism. Dintr-o sala de, nu stiu, vreo suta, doua de oameni, am auzit o singura voce echilibrata si rationala a unei femei din public si un oficial al statului coplesit de pumnul majoritatii. Cred ca daca aceeasi “dezbatere” avea loc acum 500 ani, se lasa cel putin cu pietre aruncate daca nu cu un rug aprins sau, nu stiu, echivalentul local … aruncat intr-o fantana 🙂
Eu sunt ateu, dar probabil ca asta e mai mult decat un “bad word” aici ? Sau am nimerit eu si emisiunea gresita si extrema in pareri ?? sper ca da, dar ma tem ca nu … oricum refuz sa fiu roman dupa definitiile astea …
… pt comentariul de mai sus, nu vad ce are metafizica icoanei de-a face cu scoala, in afara de cea teologica …
Horia: metafizica icoanei are ceva mai mult de-a face si decat scoala si decat teologia la un loc: are de a face cu viata si cu ceea ce se numeste OM.
Sarbatori fericite si tie Ilie. Nici eu nu iti port pica, pe cuvant. Totusi trebuie sa recunoastem ca pozitiile noastre sunt iremediabil divergente. Nu-mi place sa fiu ipocrit. Fireste, putem dialoga foarte civilizat si elegant pe aceasta tema. Pot accepta si ca ambele parti pot avea argumente. Diferenta e in cel fel de argumente inclina balanta: argumente rationale, de drept sau modele europene, sau argumente metafizice, emotionale, ale fortei majoritatii.
Tu spui “nu se pot scoate icoanele din scoli doar pentru ca asa vor unii care nu inteleg metafizica icoanei. Si in plus nu ati adus argumente viabile in defavoarea lor. Si oricum nu veti aduce niciodata pentru ca nu sunt argumente viabile in defavoarea icoanei.”
In primul si in primul rand, nu cred ca partea care cere sa nu fie nici un simbol trebuie sa aduca argumente (desi daca vrei putem discuta si acele argumente aduse de noi). De exemplu, daca sunt director de scoala nebun si vreau sa pun cine stie ce semne ShunFei pe peretele din fata clasei, nu consiliul parintilor trebuie sa aduca argumente ca semnele alea sunt nocive, ci eu ca director trebuie sa demostrez ca acele semene vor imbunatati procesul de invatamant. Pentru ca scopul unei scoli este invatamantul, corect?
Tot legat de asta: ai accepta ca langa icoana sa se afle si un citat de tipul “Religia este opiumul popoarelor” daca cel putin un parinte o cere?
Parerea mea este ca invatamantul trebuie sa fie complet dezideologizat pentru a evita indoctrinarile (atat politice, cat si religioase). Ce face fiecare parinte cu copilul sau acasa e treba lui, insa statul trebuie sa fie impartial.
Imi cer scuze inca o data pentru aceasta tema. Sa stii ca eu sunt de parere ca fiecare este liber sa isi manifeste convingerile religioase. Chiar si in spatiul public. Fara insa a rapi/monopoliza/marca ideologic acel spatiu. Cu alte cuvinte poti sa mergi in agora si sa vorbeste despre valorile extraordinare ale Zen-ului, fara insa a numi agora “Piata Zen”.
Tu spui ca metafizica icoanei o face asa de blindata incat chiar nu exista argumente impotriva ei. In cazul aceasta, intrebarea mea este de ce nu exista icoane si in primarii, de pilda. Sau in administratii financiare. Parerea mea este ca metafizica icoanei nu are nici o legatura cu faptul ca ea se afla in unele locuri publice si nu se afla in cealalte.
Si daca metafizica icoanei (care metafizica trebuie ca e vesnica, nu?) cere neaparat ca un copil de varsta scolara sa vada aceste icoane zilnic, de ce nu militat inaltii ierarhi pentru respectarea acestor cerinte in timpul comunismului?
Da. Recunosc ca suntem de convingeri diferite. Nu cred ca e ceva rau in asta. Cred doar ca e rau faptul ca lipseste cu desavarsire dialogul intre cei ca mine si cei ca tine. 🙂 . Eu cred ca argumentele rationale, de drept si modelele europene nu sunt pentru scoaterea simbolurilor religioase din scoli. Din cele 14 state ale Uniunii Europene doar in 2 sunt interzise simbolurile religioase. Asta inseamna ca scoaterea simbolurilor religioase din scoli nu reprezinta vreo norma a Uniunii Europene.
Acum normal ca orice nebun poate sa ceara ce vrea. Si nebun poate sa fie si directorul unei scoli, si parintele unui copil. Tocmai din cauza asta se impune icoana intr-o clasa: ea nu mai face loc vreunui nebun sa se afirma de dragul teribilismului si de dragul problemelor sale psihice. Icoana exista in clasa si punct. Asta inseamna ca nu se mai pun intrebari si nu se mai fac acte de toleranta celor cu probleme psihice. Icoana dintr-o clasa impune o ordine fireasca a lucrurilor. Ca altminteri o sa ne trezim cu retardati care, dupa cum spui si tu, o sa vrea sa puna “Religia este opiumul popoarelor†langa icoane. Si acum sa fim seriosi, ca daca un parinte va cere asta, oricum nu se va intampla. De ce? Pt. ca exista o ordine fireasca a lucrurilor in lume ce transcend din icoana.
Referitor la invatamant acum. Si care sunt urmarile unui invatamant dezideologizat ce nu indoctrineaza omul in crestinism? Sunt legitimitatea administrarii de droguri la nivelul elevilor. Acum nu vreau sa mai amintesc despre cererile de legalizare a pedofiliei in Olanda invatamantului dezideologizant. Olanda, pentru mine, este eroarea Europei. Europa nu a vrut si nu va vrea niciodata sa fie ceea ce este acum Olanda. Eu, dupa mine, 🙂 as indoctrina la maxim elevul din Romania cu dogma crestina. Cat timp e in scoala- sa invete religia in care s-a nascut si religia din care se trage cultura si civilizatia sub care se formeaza ca om. Dupa ce termina scoala, e liber sa treaca si la zoroastrism daca vrea. (oricum, eu am exagerat acum 🙂 deoarece legislatia din Romania permite elevului sa nu onoreze ora de religie daca este ateu sau mai stiu eu de ce alta religie – ceea ce este foarte bine). Dar cat timp e elev – sa invete IN PRIMUL RAND dogma crestina ca d-aia s-a nascut in Europa. Avem pretentii sa se predea Istoria Religiilor in scoli, dar noi nu ne cunoastem dogma propriei noastre religii. Mi se pare o anormalitate si o forma de incultura asta.
Referitor la inaltii ierarhi. De ce nu au militat pentru pastrarea lor in timpul comunismului? Nu suntem noi in masura sa ii judecam. Nu este crestineste. Omul se poate indrepta in ultima clipa a vietii. ACUM ei militeaza pentru pastrarea lor in scoli, ceea ce trebuie sa fie un lucru demn de aprecierea noastra.
Nu-i nimic. Si eu imi cer scuze pentru “duritatea” mea 🙂 Suntem de convingeri diferite. Imi cer scuze daca te-am suparat. Sarbatori fericite in continuare. 🙂
Ilie, genul tau de discurs e ok in momentul in care stii ca interlocutorul se raporteaza la aceleasi valori ca si tine. Atunci poti sa vii cu declaratii. De exemplu, ca icoana e in ordinea fireasca a lucrurilor. Personal, sunt de acord. Ce te faci, totusi, daca partenerul de conversatie nu iti impartaseste convingerile? Cum e in cazul de fata – ma indoiesc ca Catalin va accepta afirmatia ta.
Nu scriu comentariul asta ca sa te combat (sunt, in esenta, de aceeasi parte a baricadei cu tine), ci doar sa-ti atrag atentia ca intr-un spatiu in care convingerile religioase sunt departe de a fi uniforme, nu prea mai ai de-a face cu axiome, ci cu teoreme, care necesita sa fie demonstrate. Nu mai poti afirma pur si simplu ca icoana trebuie sa fie in sala de clasa si punct. Presupui, imlicit, ca toata lumea gandeste ca tine, or nu-i asa. Unii ar putea percepe afirmatia ta ca un fel de “asta-i adevarul, crede si nu cercetaâ€. Care nu e nici pe departe o perspectiva crestina, nu?
Cat despre chestia cu “indoctrinarea†la maxim a elevilor cu dogma crestina, sper ca ai in vedere o initiativa a BOR de a face treaba asta, si nu o indoctrinare oficiala si institutionalizata in cadru formal. Ideea in sine, invatarea dogmei, sunt de acord cu tine ca e necesara. Dar nu in orice forma.
Si ar mai fi frumos ca atunci cand aduci in discutie fapte obiective, sa le si verifici. Nu stiu exact daca in Olanda chiar e acceptata pedofilia, dar iti spun cu mana pe inima ca UE are 25 de state si nu 14. Sper ca a fost eroare de tastare.
Catalin: in unele primarii chiar exista icoane. In birouri, aduse de cei care lucreaza acolo. Si n-a aparut nici o initiativa civica de interzicere a icoanelor din primarii. E un mod de personalizare a spatiului de lucru. Cum ar fi si pozele cu nevasta pe birou. Si nici icoanele, nici pozele nu ideologizeaza institutia in sine.
Daca un angajat de-al tau si-ar aduce o icoana pe birou ar insemna ca firma ta e ideologizata?
Asa percep eu si problema icoanelor in scoli. Exista comunitati in care icoana chiar e perceputa, vorba lui Ilie, ca fiind in ordinea fireasca a lucrurilor. Or, daca parintii cad de acord sa puna icoana in sala de clasa, nu vad care ar fi problema. Important e sa nu se ajunga la pozitii transante ale directorului ca “icoanaele stau in sala de clasa si punctâ€, chiar daca unii parinti nu le accepta.
Gata, s-a lungit prea mult subiectul asta. Sarbatori fericite la toata lumea! 🙂
…aaaa, daa, adica, pe birou e poza, nu nevasta, in comentariul anterior. right.
Paula: in Olanda nu e acceptata pedofilia, dar e in discutie. Si a fi in discutie subiectul pedofiliei deja e prea mult. Scuze, am gresit cu cele 14 state ale UE.
Problema e ca persoanele care sunt impotriva simbolurilor religioase nu au nici un fel de convingere religioasa. Cum spunea si Catalin ca eu am facut o eroare cand am afirmat ca el este crestin. Corect. Catalin este agnostic dupa cum el spune. La fel de corect. Fiecare e liber sa isi aleaga modul de viata. Dar, acum vine miezul problemei: o fi normal ca o persoana care nu are niciun fel de convingere religioasa sa isi dea cu parerea si sa revendice reformularea unei situatii de ordin religios? Sa-mi fie cu iertare, nu e cred ca e normal.
Gata. Ma opresc aici. Cred ca am spus prea multe. 🙂 Sarbatori fericite! aaa. despre “crede si nu cerceta”…. eu sunt impotriva acestui concept si ii invit pe toti care sunt impotriva simbolurilor religioase SA CERCETEZE ca sa vada ca sunt in eroare.
Ilie, tin in primul rand sa iti multumesc pentru aceste clarificari ale pozitiei tale. Sincer sa fiu prefer un interlocutor care sa isi spuna transant viziunea, chiar daca aceasta este mult diferita de a mea. As spune insa ca exista si ale puncte de vedere ale unor persoane crestine care nu sunt chiar atat de intransigente la adresa celor care sunt de alta parere in problemele de constiinta. Si asta nu ii face mai putin crestini, zic eu (desi probabil nu sunt in masura sa stabilesc eu cine e un bun crestin si cine nu este).
Chiar daca punctele noastre de vedere sunt complet diferite, imi doresc ca, daca viziunea ta despre Romania va triumfa, sa ma bucur de cel putin la fel de multa liberate de constiinta si de expresie ca aceea de care ai avea tu parte daca viziunea mea despre spatiul public in Romania va deveni realitate.
Inca o data multumesc.
Salut, Paula. Da, o lungim foarte mult pe subiectul asta si cred ca sunt lucruri mult mai interesante de discutat.
Sunt de acort cu tine ca fiecare are dreptul sa isi personalizeze spatiul de lucru. Complet de acord. Cu o singura exceptie: sa nu fim complet lipsiti de sensibilitate. De pilda m-ar deranja daca vreunul dintre colegii mei si-ar pune pe birou o zvastica sau o poza porno. Fireste, astea sunt cazuri extreme. Nu am absolut nimic cu icoanele din acest punct de vedere. Fiecare elev care crede de cuvinta poate sa poarte asupra lui o icoana, sau sa si-o puna pe banca. La fel si fiecare om la munca.
Cred insa, tocmai din dorinta de dezideologizare, ca locul ala unde pe vremuri statea Ceausescu sau secera si ciocanul (in centru, pe peretele din fata clasei) ar trebui sa fie gol. Orice simbol, care poate e legitim in sinea lui, nu trebuie sa se impuna cu forta in mintile oamenilor. Sunt de acord ca sunt cazuri in care comunitatea poate sa decida ce este bine pentru ea. Poate cele mai multe dintre cazuri. Insa aceasta trebuie obsrvat ca ataca foarte mult ordinea de drept. De pilda daca localnicii din Dalga vor decide ca porcii vor fi sacrificati ca si pana acum? Dar daca vor decide ca e bine sa nu fie vacinati. Pentru ca oricum numai ei localnicii vor trage ponoasele. Dar daca vor decide sa nu isi vaccineze nici copiii? Dar daca vor decide sa nu sanctioneze loviturile, ci doar loviturile grave si mutilarile? Si tot asa. E foarte greu de tras linia. Habeas corpus is not to easy
Si eu sunt (destul de) libertarian, zic eu. Dar pe de alta parte, premiza oricarei alegeri este ca persoana care face acea alegere este cu adevarat libera. Ori o indoctrinare fortata a copiilor tinde sa distruga aceasta libertate.
Apropo de indoctrinare si libertate, sincer sa fiu tind sa dispretuiesc in egala masura limbajul de lemn al integrarii. Sau faza cu trecerea podului de Basescu la 12 noaptea. Foarte cezaristic.
La multi ani! Si tot ce iti doresti pentru 2007. Aleg eu cartea sau imi spui tu? 🙂
Catalin, eu iti multumesc pentru ca esti gazda unui dialog placut si civilizat. Asta e punctul meu de vedere si nu pot sa dau inapoi in acest sens 🙂
Pana la urma nu conteaza daca viziunea mea sau a ta va triumfa, ci conteaza ca viitorul sa demonstreze care alegere a fost corecta si morala: a mea sau a ta. 🙂 Asta cu siguranta se va demonstra. Acum tot ce sper e sa traim sanatosi si sa vedem. 🙂
Iti multumesc 🙂
Doar o mica observatie, Ilie (la posturile de ieri cred ca scriam in acelasi timp asa ca nu am vazut penultimul tau mesaj inainte, ca sa pot raspunde).
Tu spui:
“O fi normal ca o persoana care nu are niciun fel de convingere religioasa sa isi dea cu parerea si sa revendice reformularea unei situatii de ordin religios? Sa-mi fie cu iertare, nu e cred ca e normal. ”
Cand spun ca icoanele nu trebuie sa fie in fruntea clasei eu nu reformulez o situatie religioasa. As face acest lucru daca as spune: Nu trebuie sa fie icoane in biserici, cum e la catolici. Sau trebuie sa fie cel putin 20, si cu lungimea de cel putin 1 metru. Sau daca as cere ca preotii sa fie imbracati la costum, nu in sutana, pentru a fi mai modernisti. Dar aceste aspecte nici nu ma intereseaza, nici nu sunt in masura sa ma pronunt asupra lor.
Totusi, daca de pilda eu nu fumez si cer ca in spatiile publice sa se fumeze, nu cred ca un fumator ar putea veni cu opozitia “Doar daca ai fi si tu fumator si te-ai abtine de la fumatul in public, ai avea un punct valid si ai putea cere asa ceva”.
Cred ca in spatiile publice trebuie sa gasim tocmai acele standarde de comportament care sa multumesca pe toata lumea.
Sigur, tu ai putea spune ca nu esti multumit daca nu exista icoane in scoli. Dar pe acelasi criteriu as putea spune ca si eu nu sunt multumit daca nu exista un colt de lectura dotat cu cele mai bune carti in fiecare administratie publica. Ar fi frumos ca fiecare spatiu public sa multumeasca pe toata lumea, insa proabil ca acest lucru nu este posibil. Si atunci trebuie sa ne rezumam la functionalitatea sa: care este in cazul scolii aceea de a face educatie (iar icoanele sunt permise la orele de educatie religioasa).
pai… cartile pe care le vreau mi le iau si singura, ar fi o chestie sa te las sa alegi, sa vad daca nimeresti 🙂
pe de alta parte, sunt sanse destul de mari sa alegi o carte pe care o am deja. offf… greu!
cred ca mai simpla e varianta cu sucul 🙂
Hai sa te surprind 🙂
Da, dar Emil Moise incepuse el sa ne dea lectii despre icoane si sa ne spuna el ca icoanele “produc suferinte si pericliteaza dezvoltarea morala a elevilor”. (offf, cata nestiinta!!!!) Apoi se crede gresit ca prezenta icoanelor in clasa incalca libertatea de constiinta si de gandire a omului. Ca icoanele sunt ideologizante, etc. Se face abuz de punerea in analogie a icoanei cu regimul comunism si cu poza lui ceausescu de pe peretii scolilor. Comunismul era ideologie, religia (ma refer acum in mod special la crestinism deoarece sunt crestin, dar este valabil in cazul oricarei religii) NU este ideologie. Comunismul te obliga sa aderi la el, altimnteri erai torturat, icoana nu te obliga cu nimic, religia nu te obliga cu nimic. Nu are nimic de-a face crestinismul cu ideologia. 🙂 Ba unii mai spun ca nu se inchina la icoana pentru ca nu vor sa se inchine la un lemn sau la un chip cioplit. Am o intrebare: cand un indragostit tine poza iubitei in mana, at. el adora hartia din care e facuta poza sau fata care este reprezentata in poza? Eu cred ca adora fata. Asa e si cu icoana.
Gata. o zi buna! 🙂
sunt Roman pentru ca iubesc traditiile Romanesti
Zeu străin
Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
la efemera-i mântuire.
El n-a salvat poporul său.
Cum te va mântui pe tine?
Tânjeam să trăim-n fericire,
el ne-a făcut sângele greu.
A adus sabia-n omenire.
E-acesta fiul lui Dumnezeu?
Să alungăm frica de năluci,
natura ne e Dumnezeul viu.
Salvarea noastră este aici
nu-n cel ce vine din pustiu.
Priviţi istoria ce-a urmat
din vrajba cu poporul său,
dâra de sânge ce-a lăsat
cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.
ÃŽn venerarea credincioÅŸilor,
an după an el se “renaÅŸteâ€.
Sângele curge-n măcelul mieilor,
când e uscat sunt “sfinte†moaşte.
De ce grupările creştine
Trăiesc continuă învrăjbire?
E răul ce le întreţine.
“Salvarea†le e rătăcire.
Dar zeul nostru e pe stânci,
nu-i este foame ÅŸi nici sete.
Nimeni nu-l poate răstigni,
are picioarele în pietre.
Ne-aţi luat altarele de foc,
pe ele biserici înălţând.
De-atunci nu mai avem noroc,
sângerăm cu omul sângerând.
N-avem nimica cu Avram
şi zeul lui ce sânge cere.
Căci venerăm izvor şi ram.
Ele ne-or duce la-nviere.
Cuţitul lui Avram străin ne este,
să creadă alţii c-aduce mântuire.
La noi mioara ne vorbeÅŸte,
Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.
Noi credem în sânziana cântând,
în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
ascultăm pădurea, un râu susurând.
“Iubire!†zâna ne spune în şoapte.
Jalea crucii
Noi n-avem zeu ce-i răstignit
şi sângerează de pe cruci.
Al vostru-acolo s-a sfârşit,
al nostru-i spirit sus pe stânci.
Oare ne-om reveni vreodată
din vraja demonului “sfânt�
Crucea lui cea-nsângerată,
ne duce veşnic la mormânt.
Ai lui au spus că-i drac în el,
iar noi drept salvator îl luăm.
Acelui demon deghizat în miel,
azi miei tăiaţi îi închinăm.
El zice că s-a dat morţii pe sine,
din milă pentru ofranda de miel.
Moartea-i nu a adus acel bine,
“Învierea†lui e al mieilor măcel.
Te chemăm adevărate Dumnezeu:
Ne scapă de jalea celui pe cruce!
Fii ce ai fost odată, al nostru zeu!
Şi lumină, nu lacrimi, ne-aduce!
Problema moaştelor în România
De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi.
Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox.
De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire).
Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile:
1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte.
2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit.
3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt†de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva.
4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult.
5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite.
Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra.
Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte†ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii†lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea†sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.