fbpx

Despre minoritati

D

Imi permit sa dau un paste dupa pozitia Mihaelei Miroiu (o persoana extraordinara) din ziarul Ziua Adevarul .

Miroiu: Varianta neutră, preferabilă celei a majorităţii
Mihaela Miroiu, profesor de ştiinţe politice la SNSPA, recunoaşte că este creştin-ortodoxă prin botez, credinţă şi practici religioase, că merge la biserică şi are duhovnic. De asemenea, este iconofilă. Totuşi, a semnat pentru retragerea icoanelor din şcoli. Am vrut să aflăm ce i-a motivat gestul.
– De ce?
– Drepturile omului sunt produsul secularizat al valorilor creÅŸtine originare. Pe această cale, fiecare om are drepturi egale cu ale celorlalÅ£i în virtutea faptului că este om. Respect raÅ£ional ÅŸi alte credinÅ£e în afara celor creÅŸtine, chiar dacă nu ader la ele. Respect raÅ£ional liber-cugetătorii. ÃŽn spaÅ£iul public, comunităţile sunt foarte heterogene religios ÅŸi chiar nereligioÅŸii sunt foarte heterogeni. ÃŽn democraÅ£ie nu îi putem constrânge pe alÅ£ii să creadă ÅŸi să fie ca noi.
– Nu vă gândiÅ£i că interdicÅ£ia îi discriminează pe majoritari?
M-aş gândi, mai degrabă, cum m-aş simţi în situaţia celui mai defavorizat membru al comunităţii. Consider morală orice normă care m-ar favoriza şi când aş fi în cea mai marginală situaţie posibilă. Să nu uităm cât de persecutaţi au fost primii creştini fiindcă nu erau ca majoritatea. Ce m-aş face dacă pământul ar fi populat cu oameni de alte credinţe şi credinţa mea ar fi marginalizată? Ce se făceau albanezii credincioşi într-o societate atee? Ce s-ar face românii ortodocşi în SUA ori Italia, dacă nu ar putea să îşi construiască biserici şi li s-ar impune religia majoritară?
– Problema ar fi deci monopolul, nu simbolurile?
– Personal aÅŸ adera mai degrabă la varianta ecumenic-umanistă: oricare i-ar fi credinÅ£a, o persoană trebuie să îşi regăsească simbolurile religioase în spaÅ£iul public. Dacă acest lucru este foarte dificil, cred că este de preferat varianta neutră, nu impunerea simbolurilor majorităţii. Mie mi-e drag să văd icoane ÅŸi să le sărut. Pe scurt, sunt iconofilă. Lângă biroul meu de acasă este icoana de la străbunica. Dar este problema mea privată, cum altul poate avea Steaua lui David sau Semiluna ori statuia RaÅ£iunii. (Val Vâlcu)

Sigur, poate este o platitudine, un loc comun, dar este important sa intelegem ca drepturile omului nu sunt despre minoritati si despre majoritati, nu despre decizii politice, ci despre comfortul moral in societate al celor mai napastuiti de soarta, a acelora care nu pot intra cu forte depline pe piata libera ca sa isi castige pozitia. Si care primesc aceste drepturi exact in virtutea conditiei lor umane. Drepturile omului sunt premiza jocului economic/social, si nu rezultanta. Agora trebuie sa fie echidistanta.

In alta ordine de idei sau poate aceasi ordine, ieri am aflat ca a murit Milton Friedman. Sa speram ca intr-o buna zi ideile lui vor deveni practica si ca lumea isi va aminti de el ca de Aristotel sau de Rousseau (parinti ideatici ai societatii, un pic prafuiti, un pic marginiti).

About the author

4 comments

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta