fbpx

Despre monopolul statal al educatiei

D

Am primit de la un cititor al blogului meu (Viorel) urmatorul email:

dragă Cătălin
problema  cu  icoanele
dacă să fie sau nu în şcolile de stat
eu am o altă întrebare
de ce să-mi dau copiii la şclile de stat
vreu să-i dau la unele particulare sau să-i pregătesc în particular şi anual să dea nişte teste pentru promovare
învăţământul la grămadă este nociv
nici nu cred că este propriu fiinţei umane  ci mai degrabă turmelor
să fie obligatoriu dar forma să o aleg eu
şi în felul acesta dispare şi problema cu icoanele
fiecare îşi alege forma de învăţământ pentru copilul său şi gata
deci eu protestez pentru că nu există în românia decât învăţământul de stat
este şi neigienic 20-30 de copii într-un spaţiu aşa de mic şi de infect cun sunt sălile din şcolile noastre
eu doresc pentru copiii mei ore de muzică, de limbi clasice, de pictură, de retorică şi mai puţin de chimie, biologie, fizică, matematică şi chiar română mai ales româna  cum este predată astăzi într-o formă naţionalistă şi fără o minimă flexibilitate
se poate spune că învăţământul nostru românesc cum se prezintă astăzi este o formă de dictatură asupra conştiinţei copiilor
alături de nişte programe care ţin de perioada secolului XIX şi care aduc aminte de multe ori de tensiunea dintre ştiinţă şi religie şi care văd că şi astăzi continuă prin prezenţa în şcoală a unor simboluri sau nu
se mai adaugă şi gândirea îngustă a celor mai mulţi dintre profesori care au şi problemele lor psihice şi care se răsfrâng asupra elevilor
domnule stat românesc daţi posobilitatea cetăţenilor să aleagă forma de învăţământ pe care ei o doresc pentru ei şi copiii lor
aşa cum se susţine libertatea religioasă aşa doresc să se susţină şi libertatea educaţională
de acest lucru se apropie puţin sistemul universitar dar şi el este departe de ceea ce este bine pentru noi
dacă stăm şi analizăm relaţia dintre biserica şi societate vedem că în clipa când a fost instituită educaţia obigatorie ea s-a rupt de biserică şi a trecut la stat
eu vreau ca educaţia să nu mai fie la stat   să nu mai fie îndoctrinaţi copiii după bunul plac al politichiei care este la modă
educaţia să treacă la familie
să fie obligatorie dar nu la turmă 

Nu pot sa spun decat ca dansul are intr-o mare masura dreptate. Imi aduce aminte de Ernest Gellner si de teoriile sale cu privire la nasterea natiunilor si a nationalismului in secolul al XX-lea pe fondul extinderii bratului lung al statului asupra teritoriului si al industrializarii rapide, prin inventarea unui specific national unificator intre regiuni. Iar sistemul educational a fost intr-adevar unul dintre pilonii nivelatori ai diferentelor regionale. Practic Gellner sustinea (asta daca mai imi aduc aminte bine lecturile de acum vreo opt ani) ca sistemul educational unificat creat in secolul al XIX-lea a avut ca scop tocmai crearea limbii comune necesare unei identitati nationale si a deprinderilor bazale necesare in jocul economic in societatea industrializata. Cu alte cuvinte sistemul educational creat in secolul XiX-lea a fost facut nu ca sa ilumineze si sa individueze, ci mai degraba ca sa niveleze si sa faca entitati previzibile: cetateni nationali care folosesc aceasi limba (cu cat mai putine particularitati dialectate), impartasesc aceasi cultura, si sunt rotite intersanjabile in mecanismul economic.

Este evident ca cel putin in Romania nu s-a schimbat mare branza in sistemul educational, de pe vremea lui Spiru Haret. (Sigur se pot da cateva exemple contrare insa extrem de rarisime si rezervate unor elite bogate.) Ar fi interesant de stiut care sunt tendintele in educatia elementara din alte tari. Cum este depasit rolul nivelator al educatiei.

Later update: Acum mi-am recitit postul si mi-am dat seama ca poate nu e foarte explicit. Eu nu sunt pentru distrugerea invatamantului de stat, ci pentru realizarea unui sistem concurential intre diferitele forme de invatamant public si privat si pe o variatie mai mare a materiilor predate in functie de interesele copiilor interesati. Sa fim cinstiti, lipsa concurentei la nivelul invatamantului primar (unde fiecare parinte isi duce copilul cat mai aproape de casa, deci o forma de monopol geografic) distruge foarte mult din potentialul de invatare al copiilor (o gramada de invatatoare/invatatori/profesori/profesoare plictisite, grase si telenoveliste care nu simt vreo vocatie deosebita pentru ceea ce fac).

About the author

41 comments

  • “nu la turmă” mie imi sugereaza extremism / intoleranta

    cele 20-30 de ore cat se duce copilul la scoala pot fi compensate cu 30-40 de ore in particular; nimeni nu il impiedica pe acest parinte sa ii asigure copilului educatia pe care o doreste el prin meditatii in particular

    pana la urma, e acceptabila mai putina uniformizare, si ca fiecare are dreptul la identitatea si simbolurile proprii?

  • Daca prin absurd as gasi nimerit sa ma simt “reprezentat” si sa-mi expun “identitatea” pe pereti, desigur. Acuma, nu stiu daca tre’ sa-mi atirn simbolurile linga ale tale…sau in locul lor.

  • Trebuie sa va zic ce se scria ieri in evenimentul sau in Jn…nu-mi amintesc.
    Cica elevii de la X scoala din Y oras erau tare suparati ca le iau icoanele din clasa pentru ca ei se bazau pe ele sa ii ajute la teze.
    Patetismul si jenibilul mergea mai departe. Titlul era ceva de genul
    : de acum, elevii isi vor ascunde iconitele in carnetul de note….

  • Apropo de asta, poate o sa fiu considerat un om rau, dar imi aduc aminte de unii colegi de facultate care nu invatau la examene dar mergeau la biserici ca sa ii ajute Dumnezeu la examen. 🙂 Sa fim seriosi, ce Dumnezeu avansat si rational ar ajuta niste lenesi.

  • ce este jenibil, patetic :
    * ca poarta iconite in carnetul de note
    sau
    * ca se simt ca trebuie sa isi ascunda identitatea, deoarece unii ii considera jenibili/patetici
    ?

  • ÃŽmi aduc perfect aminte de anii 90 ÅŸi de predarea religiei în ÅŸcoală
    O parte dintre profesori erau împotriva religiei mai ales predată de preoţi
    Dacă ar fi fost să o predea ei o.k
    Dar nu preoţii şi aşa sunt plini de bani
    Popii sunt bogaţi şi nu săraci ca noi
    Era mai mult o problemă de bani şi nu de obiect în sine
    Chiar un profesor de istorie se întreba de ce nu poate el să predea ora de religie
    Erau de multe ori situaţii penibile în care dirigintele venea înaintea orei de religie şi le spunea elevilor că dacă vor pot pleca acasă
    Când venea cel care preda religia găsea clasa goală
    Unii elevi chiar îi râdea în nas
    În cancelarie se purtau deseori discuţii despre absurditatea religiei, despre greşelile făcute de dumnezeu, dacă el există de ce face cutare sau cutare lucru
    Glume pe seama preoţilor beţivi şi afemeiaţi şi multe alte chestii
    Eu, fraierul, predam religia
    Ce trebuia să fac
    Să plec şi săi las cu totul
    Ba am mai avut belele ÅŸi din partea bisericii
    Că de ce nu vreau să predau religia
    Rău aşa rău aşa
    Eram sacul lor de box
    Orice apărea la televizor referitor la biserică şi preoţi a doua zi era discutat în cancelarie şi eu eram răspunzător de toate
    De ce a zis nu ştiu ce popă aşa ceva
    Sau ce face biserica în privinţa nu ştiu cărui lucru
    Sau de ce cer preoţii bani la diferite servicii
    Eu transpiram şi dădeam din colţ în colţ
    Când eram mic părinţii îmi spuneau să tac din gură că sunt fiu de preot şi pot avea de suferit
    După 90 la fel să nu zic nimic pentru că pot să-i îndepărtez pe oameni de dumnezeu
    Dar văd că alţii se iau la trântă cu instituţiile gen domnu moise
    Foarte bine
    Eu văd că sunt mai fraier
    Sunt foarte multe lucruri care nu-mi convin în ţara asta şi care schimonosesc sufletul copiilor mei şi când zic lucru acesta nu mă gândesc la masmedia ci la instituţiile statului pe care cu atâta religiozitate le preţuieşte domnu moise
    Şcoala cu programele ei depăşite şi cu obligativitatea de a învăţa tot ce ea spune
    Uite eu nu vreu ca fetele mele să înveţe toată istoria pe care o vâră în cap copiilor şcoala
    Am văzut că moise face într-un studiu analiza unui manual de religie şi arată violenţa cu care dumnezeu pedepseşte pe un capil obraznic care a stricat un cuib
    Acel copil a căzut de pe scară rupându-şi piciorul
    Păi în spiritul acesta tolerant şi neviolent şi eu doresc să fie scoase operele mai multor scriitori gen ion creangă – la cireşe sau faza de la şcoală cu sfântul nicolae
    De la română toţi scriitorii care au opere ce îndeamnă la anumite comportamente sexuale
    De la filosifie marx pentru că atinge credinţa religioasă a copiilor mei
    De la istorie tot ceea ce ţine de violenţă – războaie, torturi etc.
    De la biologie lecţiile legate de om şi felul în care acesta se reproduce
    De la chimie orele care pot conduce pe copii la alcătuirea de bombe artizanale
    Ce ziceţi de un articol în presă – şcolile de stat din românia pregătesc terorişti încă din fragedă pruncie
    Domnu andreescu, sau cum îl cheamă, zice într-un articol că biserica este cea mai bine pusă la punct instituţie privată
    Face el un rechizitoriu referitor la pericolul dat de biserică şi de felul în care poate ea să distrugă societatea românească
    Păi mă tată dacă este aşa şi simbolurile religioase aparţin bisericii ea scoateţi voi toate simbolurile religioase nu numai din şcoli de peste tot
    Nici o referire despre biserică şi religie în nici un manual fie el de istorie, română filosofie şi aşa toţi zic că religia îndeamnă la fanatism
    Scoateţi din toate muzee tot ce aduce atingere cu religia
    Scoateţi din circuitul turistic mânăstirile
    Interziceţi comerţul din ardeal cu obiecte religioase
    Interziceţi muzica clasică cu caracter religios
    Jos cu bach
    Fără colinde de sărbători
    Fără poezie religioasă
    Şi dacă cineva vrea să folosească undeva simboluri religioase banu jos
    Ar fi bine să-şi pună şi biserica drept de autor sau de proprietate pe tot ceea ce înseamnă religios în ţară să se înregistreze la osim dacă tot este privată, aşa cum vroia şi soţul lu niculeasca să pună proprietate pe brâncuşi
    Păi dacă s-ar întâmpla aşa ceva în franţa, s-ar duce de râpă tot turismul lor
    Deci când este vorba de banii pe care pot să-i câştige cei care nu fac parte din biserică, de pe urma bisericii, nici un cuvânt
    Ce mai urlă şi franţujii la adresa bisericii dar câştigă bani frumoşi de pe urma ei
    Tare mă tem că domnu moise o să o lase mai moale dacă i se oferă o altă alternativă din care să câştige nişte bănişori în plus
    Văd că problema asta cu icoanele şi biserica şi felul în care ea este un pericol pentru omenire este asemănătoare tensiunea dintre ardeal şi restul ţării
    Păi să dea jos ardelenii tot ce reprezintă regat
    Tablourile lu grigorescu din toate muzeele ardeleneÅŸti
    Scoateţi din manuale pe toţi oamenii de cultură care nu sunt din ardeal
    Începeţi cu eminescu şi terminaţi cu iorga
    Cine recită poezie de eminescu taxă
    Nu ştiu ce să mai înţeleg
    Ori nu mai înţeleg eu lumea ori nu mai am ce căuta în ţara asta
    Păi de la a scoate simbolurile religioase din şcoală şi până a închide bisericile nu mai este decât un pas
    Domnu moise zice că nu are nimic cu ora de religie ci numai cu simbolurile religioase
    Dar în articolul sau studiul Relatia Stat-Biserica în privinta educatiei religioase în scolile publice din România şi care se găseţte la adresa http://www.osf.ro/. dă de pământ cu religia la modul cel mai ştiinţific cu putinţă
    Poate să apară şi un articol în care să fie scoas în evidenţă caracterul nociv al bisericii şi acest lucru făcut ştiinţific, că material are din belşug, mai ales din domeniul filosofiei din perioada de dinainte de 89

  • Mihai, primo, sa si le puna pe banca, nu vad care e problema. Daca pe mine ma ajuta la examene un nud al lui Gauguin, nu inteleg de ce tre’ sa se zgiiasca toti la el. Secundo, Imagineaza-ti cum ar arata clasele unde cica se face SCOALA impodobite cu tzshpe mii de simboluri religioase. Pai nene, aia e scoala sau CIRCOTECA? :))

  • Catalin, in adevar, pe Dumnezeu ti-l poti imagina cum vrei tu, da’ mi se pare ca deraiezi nitel cind il pomenesti ca fiind “avansat” si, mai ales, “rational” 🙂

  • sunt unii care isi tatueaza nuduri, cica ii ajuta

    cine teoretizeaza prea mult, pierde contactul cu realitatea, in realitate nu se ajunge niciodata la 10 simboluri religioase simultane, sa nu vorbim de tzshpe mii

    cred ca adevarata problema este forta negativa a simbolurilor, in numele lor ajungandu-se sa se ucida; cum s-a ucis in numele crucii, se ucide in numele semilunii

    dar nu rezolvati problemele in felul acesta, interzicand unor copii prezenta unei icoane intr-o scoala dintr-un satuc de la tara, nu exista nici un motiv real sa le pui aceasta interdictie

  • sunt comunitati si comunitati, nu ai cum sa ii intelegi pe toti, eu sunt pentru acceptare si toleranta

    noiZe daca am fi colegi, as fi de acord cu eliminarea icoanelor in clasa noastra, special pentru tine; sau daca ar fi copii nostri colegi la scoala, idem

  • societatea noastra este profund traditionala si problema cu icoanele poate sa devina o lupta ascunsa a unor copii care defapt sunt normali
    interzicerea icoanelor in scoli poate sa starneasca manifestari nedoarite
    iar apar extremistii
    iar ne spun unii cat sunt ei de credinciosi
    iar incep unii sa scuipe in biserica si in toti popii

  • catalin sau cine este adm acestui blog rezolvati problema cu ceasul, ora la care este afisat comentariul
    cred ca este cu o ora inainte

  • Mihai, pentru prima parte a … tolerantei tale. Pe *mine* nu ma deranjeaza icoanele. Uneori imi plac, alteori nu. Cind nu imi plac le ignor. Nu ma afecteaza cu nimic. In ce priveste a doua parte, *acolo* e problema. Si e pe bune. Rugaciunea si adoratia (chiar mute) trebuie practicate in alta parte, nu la scoala.

  • Catalin, lasand la o parte problema religioasa (care sincer mi se pare total irelevanta pentru problemele actuale ale invatamantului)… daca vorbim de invatamant privat, vorbim de bani. Sunt sigur ca sunt multi care-si permit si-si duca odraslele rasfatate la scoli private, dar pe langa invatamantul privat ar trebui sa fie un invatamant de stat care sa dea niste sanse minime celor care nu au parinti cu vile si jeep-uri…
    Si revenind la problema de la care am pornit – suntem stat laic atunci sa ne comportam ca atare. Fara nici un fel de alte discutii suplimentare.

  • corwin: scolile private nu sunt neaparat incompatibile cu dreptul fiecaruia la educatie, indiferent de starea materiala.
    uite, de exemplu, Milton Friedman (ca tot venise vorba despre el) a propus, de exemplu, un model prin care banii publici care sunt acum alocati scolilor si liceelor sa fie distribuiti direct la parinti (sub forma de vouchere). Cu care parintii sa platesca educatia copiilor la scolile private. S-ar asigura in felul asta si echitatea sociala, si sustinerea invatamantului public.
    Numai ca banii nu s-ar aloca in mod oarecum lipsit de transparenta scolilor publice, ci parintilor. Iar libertatea de a opta pentru o scoala sau alta ar reveni si parintilor lipsiti de vile si jeep-uri.

  • pe mine ma ingrijoreaza obigativitatea invatamantului de stat cu programele incarcate si rigide
    nu sunt plin de bani stau la bloc si am dacie
    invatamantul diversificat nu necesita bani ci vointa
    la tara apa este gratis dar sunt multe gospodorii infecte
    spalatul tine de vointa si educatie
    de ce spun aceste lucruri
    copilul cel mare pleaca la scoala la ora 8 si citeodata la 7 si vine la ora 3
    mananca si se odihneste putin
    pe la 5/6 se apuca de teme
    le termina pe la 9/10
    cand se mai plimba
    cand mai discuta cu familia
    cand mai canta la un instrument
    cand mai face putin sport
    cand
    acest lucru ma sperie pe mine
    are 16 ani si are rezultate foarte bune la scoala dar s/ar putea sa clacheze sau sa renunte
    voi poate nu aveti copii asa de mari
    sunt foarte ingrijorat si nemultumit in acelasi timp
    copilul are potential dar sistemul de invatamant o plafoneaza
    sunt eu oare anormal ca gandesc asa
    acesta este motivul pt care am scris lu catalin

  • Corwin e doar un altul care re-inventeaza Constitutia: “romania stat laic” ; definitia aceasta nu exista in nici o lege

    noiZe cate zile imi dai sa fac inchisoare pentru ca indraznesc sa ma rog in cadrul scolii?

  • va aduceti aminte de beatles si problema religioasa care s/a produs in jurul celebritatii grupului fata de Iisus Hristos
    nu doresc sa se ajunga si la noi la asa ceva
    beatlesii au locul lor bine stabilit sunt foarte tari dar au amestecat planurile
    nu doresc un stat teocratic pentru ca s/ar face foarte multe abuzuri chiar in interiorul bisericii
    ar suferi foarte multa lume nevinovata
    asa cum este e foarte bine
    avem posibilitatea sa discutam sa spunem lucrurilor pe nume

  • nu stiu daca au legatura problemele una cu alta. icoanele exista in scoli pentru ca scolile de stat sunt o imensa varza care trebuie sa le impace pe toate.
    nu putem judeca prezenta lui Dzeu in nici un fel, folosirea logicii nu ar duce nicaieri intr`o problema de credinta. e mult de discutat, si cum aceste probleme cer timp, generatii poate pentru a evolua consider ca e mai bine cu, decat fara.

    cat despre invatamantul privat, ca alternativa, e minunat. pacat ca cei care doresc sa deschida o scoala privata intalnesc 2 obstacole: 1 legea [si aici e un stufaris aproape imposibil de descalcit pana sa`ti pui la punct toata documentatia si avizele din mii de directii] 2. banii – iar aici aratati`mi om cu obraz subtire doritor sincer de a impartii invatatura [pe langa cel de castig] care sa fie suficient de bogat incat sa porneasca o asemnea afacere.

    deci sustin prezenta a cat mai multe optiuni in educatie, pentru a lasa libertate familiei sa decida viitorul copilului dar atata vreme cat cei cu bani prefera sa taie padurile, sau sa goleasca rezervele de petrol, treaba cu educatia particulara e departe. prefera sa`si trimita progeniturile pe`afara unde e scoala buna, decat sa faca o scoala buna pentru ei, aici.

  • spune-ti-mi daca stie cineva exact; ce perioada de scolarizare nu e acoperita cu scoli particulare in Romania?

    a propos, stiti cat ajung costurile pe an pentru un copil la gradinitele particulare? e mai scump decat la o facultate particulara

  • Mihai, dupa parerea mea problema nu se pune asa. Statul sustine de prea multe ori ca serviciile oferite de el sunt gratuite sau mult mai ieftine fata de cele care se pot obtine pe piata libera: educatie, servicii de sanatate, pensii. In plus, ei considera taxarea pentru aceste servicii “oferite” ca find obligatorie. Tocmai de aceasta serviciile private par a fi scumpe. Daca insa s-ar calcula cat se plateste pentru aceste servicii prin prelevarea de taxe si impozite sau de asigurari de sanatate/sociale obligatorii, s-ar ajunge la concluzia ca costurile ar fi comparabile. De citeam ca o nastere intr-un spital particular este cam 3000 ron. Pare mult, dar nu este de fapt daca comparam cu sumele platite luna de luna ca asigurari de sanatate. Si tot asa. Daca adunam serviciile medicale pe care le obtinem intr-un an din partea statului si adaugam si ciubucurile, poate ajungem la concluzia ca e mai eficient sistemul privat.

    Din pacate insa statul tine sa isi fixeze un cvasimonopol pe aceste domenii: educatie, sanatate, pensii. Ei spun: a vrei servicii private, sigur platesti taxele la noi obligatoriu, si cu banii care iti raman poti sa faci ce vrei.

    Uite de exemplu in America si in alte state exista education vauchers cum spunea si Paula:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Education_voucher

    In felul asta fiecare decide cum sa acceseze serviciile de educatie pentru copii sai. Si astfel se creaza concurenta. Sigur este posibil ca in anumite cazuri o scoala sa fie mai scumpa cu 10-20-30% decat vaucherul si parinte sa trebuiasca sa plateasca din buzunar. Dar e decizia lui libera.

  • sa va spun cazul meu si cred ca nu este singurul
    primul meu copil cand a intrat in clasa I stia sa citeasca foarte bine
    nu l/am invatat sa scrie pentru ca ma gandeam ca nu are ce sa mai faca la scoala
    oricum dupa cateva luni se cam plictisea
    daca ar fi fost un sistem flexibil in invatamantul de stat se putea ca sa faca doi ani intr/un an asa cum era pe timpu lu binica cand erau oamenii prosti
    mi s/a spus ca pentru a face copilul doi ani intr/un an sunt foarte multe formalitati
    si uite asa a carat copilul meu balastul de timp cand el putea sa fie acum foarte departe
    dar asta este cu invatamintul nostru de altfel foarte laudat
    este un dinozaur la care mincarea ajunge foarte greu in burta din cauza gitului foarte lung
    inertie totata si frica de schimbare
    apropo am un nume idiot

  • cred ca invatamantul din perioada interbelica era mult mai destupat
    existau mai multe oportunitati
    si nu cred ca se cheltuiau sume colosale
    chiar si copii din familii sarace erau intr/o oarecare forma sponsorizati
    cu invatamintul de dupa al doilea razboi n/ar mai fi aparut nici un iorga eliade sau gusti
    ce personalitati a dat scoala romaneasca dupa 45
    un culianu si cam atat
    restul este o varza comunista
    mai este un plesu si liiceanu dar daca n/ar fi fost noica erau si ei un fel de talente cu miros de baragan gen fanus neagu

  • in principiu e buna ideea cu voucherul pentru rentabilizare ; sistemul asta este deja aplicat cu alegerea medicului de familie ;
    poate ar fi bine ca si scolile sa primeasca bugete in functie de numarul de copii; dar si in acest caz ca si acum, sistemele de invatamant si de sanatate de la sat sunt mereu defavorizate

    cel care va plati 15 milioane pe an impozit la sanatate nu va putea primi niciodata un voucher de 20 milioane, si deci nu ii va ajunge de o nastere intr-un spital particular; ce faci, ii oferi la om plata doar pentru 2 nasteri intr-o viata, si restul pana la 5 si le plateste singur?
    nu putem scapa total de impozitarea obligatorie care este motivata de principiul echitatii sociale

    legat de sanatate, cred ca ciubucurile pe care le platim impreuna cu impozitele pe care le platim sunt mai mici decat ceea ce am plati pentru servicii private in sistem occidental/american
    voucherul pe care l-ai primi , daca te duci cu el la un serviciu particular acopera cam 10% din cat costa acel serviciu profesionist, in schimb poate calitatea e poate doar de 2-3 ori mai buna decat in sistemul de stat

    concluzia mea e ca procentele alea de 10-20-30% poti sa le inmultesti cu 10, si nu vorbesc de pretul net, ci de fractia calitate/pret raportata la cele 2 sisteme

  • exista o anumita inertie cand bat la tastatura si nu apar toate literele
    scuze pt anumite greseli
    imi este lene sa recitesc ce am batut

  • pretul / calitate in sistem privat e de 2-4 ori mai mare decat pretul / calitate in sistem social

    sistemul pe vouchere ar fi bun pentru eficientizare, dar trebuie urmarite posibilele dezavantaje

  • sa nu credeti ca toata lumea este interesata de alternative in educatie
    chiar cei cu banu pe ei
    au 2/3 buticuri castiga foarte bine
    sunt bucurosi ca au cu cine lasa copilul la scoala
    termina scoala si mostenesc afacerea
    cei saraci la fel
    sa fim cinstiti
    un copil istet poate termina ciclul de invatamant primar si gimnazial mult mai repede daca este interes si din partea familiei
    poate sa ajunga chiar pe la 14 ani in ciclul universitar
    in tot acest timp poate impleti invatamintul de stat cu cel privat
    clasele I/IV le poate face in mare parte acasa daca are parinti cu studii superioare
    eventual niste lectii private de caligrafie sau /si sport daca nu este unul din parinti de specialitate
    oricum copiii de profesori pot merge mult mai repede prin invatamantul preuniversitar

  • Pole edging and above nance FSB Russia on the Lviv field, together with Customs officers intercepted a dominating canal of smuggling consumer
    greensboro zelnormgreensboro zelnorm

    recall zelnormrecall zelnorm coming citizens bring into the world filed ersatz announcement on the smuggling of charged stoves.
    As a denouement, inspecting
    symptoms of inderal overdosesymptoms of inderal overdose institute that that the trainload weighing 200 kilos – the making of consumer goods. Experts guess that the value of smuggled goods can reach the displaced 4 million U.S. dollars. A after of materials.
    “This is not the sooner vital captivity of the periphery command FSB field goods imported into the land of illegally. Beyond the in 8 months of contraband

    inderal la dosageinderal la dosage seized good past 4.5 million U.S. dollars,” – supplemented the thrust use pogranupravleniya.

  • Jalea crucii

    Noi n-avem zeu ce-i răstignit
    şi sângerează de pe cruci.
    Al vostru-acolo s-a sfârşit,
    al nostru-i spirit sus pe stânci.

    Oare ne-om reveni vreodată
    din vraja demonului “sfânt”?
    Crucea lui cea-nsângerată,
    ne duce veşnic la mormânt.

    Ai lui au spus că-i drac în el,
    iar noi drept salvator îl luăm.
    Acelui demon deghizat în miel,
    azi miei tăiaţi îi închinăm.

    El zice că s-a dat morţii pe sine,
    din milă pentru ofranda de miel.
    Moartea-i nu a adus acel bine,
    “Învierea” lui e al mieilor măcel.

    Te chemăm adevărate Dumnezeu:
    Ne scapă de jalea celui pe cruce!
    Fii ce ai fost odată, al nostru zeu!
    Şi lumină, nu lacrimi, ne-aduce!

  • Zeu străin

    Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
    la efemera-i mântuire.
    El n-a salvat poporul său.
    Cum te va mântui pe tine?

    Tânjeam să trăim-n fericire,
    el ne-a făcut sângele greu.
    A adus sabia-n omenire.
    E-acesta fiul lui Dumnezeu?

    Să alungăm frica de năluci,
    natura ne e Dumnezeul viu.
    Salvarea noastră este aici
    nu-n cel ce vine din pustiu.

    Priviţi istoria ce-a urmat
    din vrajba cu poporul său,
    dâra de sânge ce-a lăsat
    cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.

    ÃŽn venerarea credincioÅŸilor,
    an după an el se “renaşte”.
    Sângele curge-n măcelul mieilor,
    când e uscat sunt “sfinte” moaşte.

    De ce grupările creştine
    Trăiesc continuă învrăjbire?
    E răul ce le întreţine.
    “Salvarea” le e rătăcire.

    Dar zeul nostru e pe stânci,
    nu-i este foame ÅŸi nici sete.
    Nimeni nu-l poate răstigni,
    are picioarele în pietre.

    Ne-aţi luat altarele de foc,
    pe ele biserici înălţând.
    De-atunci nu mai avem noroc,
    sângerăm cu omul sângerând.

    N-avem nimica cu Avram
    şi zeul lui ce sânge cere.
    Căci venerăm izvor şi ram.
    Ele ne-or duce la-nviere.

    Cuţitul lui Avram străin ne este,
    să creadă alţii c-aduce mântuire.
    La noi mioara ne vorbeÅŸte,
    Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.

    Noi credem în sânziana cântând,
    în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
    ascultăm pădurea, un râu susurând.
    “Iubire!” zâna ne spune în şoapte.

  • Iisus demon

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevărate-i esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare demonică. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele?

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Pînă la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 se spune despre duhuri că l-au rugat să intre în porci şi el „le-a dat voie”, considerîndu-l astfel mai puternic decît ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele. Ce s-a întîmplat cu acele duhuri? Cel mai probabil este că ele au intrat în Iisus, el fiind cel care avea putere asupra lor. Dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi transferat în porci ca apoi să fie lasate libere. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol.

    Un alt episod din faptele acestui om posedat de diavol este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mîncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mîncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa lor. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mîncare atunci cînd el vrea să mănînce? Este răul întruchipat care pur şi simplu nu gîndeşte decît răul. Cazul lui Iisus este tipic demonic. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu a-i da cîteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om referitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Cîţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pîntece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertîndu-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de pedeapsă persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atenţia care se pune pe diavol ca personaj principal şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, sîngele, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Pe cei mai mulţi traumele mentale pe care le implantează în minţi frica, toate aceste aspecte ale suferinţei şi întunericului, îi bîntuie pe oameni toată viaţa. Deşi se spune despre „învingătorul morţii”, că a ajuns acolo la dreapta Tatălui sau, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?

    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea oamenilor pe rug, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Iisus s-a dus direct în iad de unde nici că-i pasă ce se întîmplă pe pămînt deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin ca fruct al faptelor „mîntuirii lui”. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă, Iisus este demonul care a adus durerea nu mîntuirea.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce suferinţă prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz demonic a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”, Iisus.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi răutatea socială a unor creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre creştini sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului lui Iisus nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

    Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi comunişti care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit demonic de care omenirea este influenţată în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipată de demon în viziunea apocaliptică din Noul Testament. „Salvatorul” demonic ne învaţă să ne tîrîm, cum să murim, nu cum să trăim, aşa cum un adevărat fiu de Dumnezeu ar face-o. Demonul Iisus ne-a adus încet şi sigur la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta