Despre munca si lucrarile spirituale

D

Protestantii au o definire extensiva a lucrarilor spirituale. Catolicii si ortodocsi au o definire restrictiva. Pentru aceste  doua biserici este spirituala doar o lucrare care il proslaveste pe Dumnezeu. Si asta in mod explicit si neechivoc. Scrierea unei simfonii sau zugravirea unui tablou cu subiect laic nu se trec la lucrari spirituale. La protestanti, da. Atingerea inefabilului si apropierea de perfectiune sunt manifestari ale divinului.

In planul concretului (adica al trecerii din dogme in mentalitati) asta poate sa se repercuteze asupra atitudinii fata de munca. Daca la protestanti excelenta in ceea ce faci te apropie de mantuire, la ortodocsi si catolici munca nu are nici o consecinta escatologica. Iti faci treaba ca sa hranesti corpul, atata tot. Rugaciunea e de baza.

Iar asta intr-o societate laica se transforma intr-o intelegere maligna a raportului dintre munca si hobby-uri, dintre ceea ce faci for a living si cee faci pentru placere intelectuala. Pe de o parte glorificarea diletantismului. BTW, sunt convins ca in germana nu exista un termen pentru diletant (cu o etimologie similara, adica). Pe de alta parte, senzatia de separatia rigida dintre cele doua planuri. Deprecierea orelor de munca. Expulzarea lor ca un corp strain.

Si tot legat de asta tentatia de acceptare a mediocritatii. A lucrului de mantuiala. In religiile vechi, raul se manifesta sub forme tenebroase, sadice si malefice, in nici un caz prin cotidiana mediocritate, care face in viziunea mea mai multe victime dacat toti sceleratii pamantului.

Fireste, e doar o schema simplista. Dar pe de alta parte, cred cu tarie ca multe dintre viciile/virtutiile unei societati sunt date si de istoria mentalitatilor din respectivul spatiu.

About the author

8 comments

  • Din cate am invatat eu la orele de ortografie, “ortodoxi” se scrie cam asa: ortodocsi.
    M-am intrebat ce ai vreut sa spui prin postul de mai sus. N-am gasit raspunsuri satisfacatoare. Probabil o sa il mai citesc o data. De la coada.
    De ce ai atribui muncii o valenta spirituala?
    Mergand pe acelasi sistem, ar fi necesar sa atribuim religiozitate si… mersului pe strada (era doar un exemplu). Si asa, cu pasi repezi, ajungem inspre zona pantheismului, chiar si de factura pragmatica.
    O fi rau, o fi bine? Depinde in ce “tabara” esti…

  • Salut
    Am corectat greseala ortografica. Multumesc de atentionare. 🙂

    Cat priveste discutia de fond, eu nu ma consider in nici o tabara. Pe de alta parte e cunoscuta/teoretizata/documentata sociologic raportarea diferita la munca in societatile protestante vs. cele catolice, raportare care are la baza si diferentele dogmatice. Inca de la Weber incoace. (Fireste ca e o teorie discutabila, dar nu sunt asa toate teoriile, mai ales din randul stiintelor soft ? )

    Sa spunem ca punctul relativ original din post ar fi deplasarea pasiunilor din intervalul dedicat muncii in afara acestuia la catolici/ortodocsi.  (De fapt fraza ar trebui sa suna invers din considerente istorice: Spiritualizarea muncii la protestanti.)

    Si nu, chiar nu cautam sa dau vreun raspuns. E mai degraba o invitatie la discutie. Intrebarea ar putea sa sune: Existe diferente de raportare la munca intre natii/spatii geografice/religii ? Genereaza aceste raportari diferite o diferenta de eficienta/productivitate, care in cele din urma se transforma in diferente de nivel de trai/de civilizatie ?

  • Cred ca este chiar Dilettant. Mai este si intrebarea “din toate cîte puÅ£in-Generalist- sau totul despre unul-două lucruri-Spezialist?”. Ma gindesc ca doua culte care pornesc de la viziuni oarecum diferite asupra “spiritului” se pot intilni doar din coincidenta. De exemplu, un pictor care face si icoane si nuduri cu aceeasi “daruire”, sa-i spunem(ambele sunt forme de expresie a cautarilor, nelinistilor sale). Ar exista asa ceva?Sau e nevoie, in ortodoxism, de un scop mai inalt decit lamurirea individuala, trebuie sa servesti cuiva?Cred ca de aici vine mediocritatea…

  • Salut hiacint,

    Dilettant e importat in germana si engleza din italiana ( cuvant provenit din dilettare, evident). Eu ma intrebam daca exista un cuvant similar creat in interiorul limbii, care sa ilustreze o realitate interna.

  • Ai dreptate, o fi Halbwisser sau Stümper, ciudat că nici unul nu spune exact. Poate că iniÅ£ial nu au avut nevoie de cuvînt pentru că nu exista realitatea numită 🙂

  • ma intrebam daca glorificarea diletantismului de care vorbesti, in spatiul balcanic-ortodox, ou tout est pris a la legere, nu contrasteaza, totusi, cu rigurozitatea ceruta de ortodoxie. Si daca deprecierea orelor de munca este indeed cauzata de religie (pentru ca religia ortodoxa iti cere sa muncesti ca disperatul, in spiritul aceleiasi rigurozitati de care vorbeam). Buba o fi, mainly, in modul in care se raporteaza religiile nu la munca, ci la bunastarea materiala. dar problema e muuuult mai complexa decat atat.

    anyway, una din eternele mele intrebari existentiale [apropo de religie ca factor determinant al nivelului de trai] este de ce a aparut protestantismul fix la nemti si a prins in principal in nordul Europei? Adica raportul de cauzalitate dintre religie si raportarea la munca nu este intr-un singur sens (religia a determinat una-alta), ci faptul ca o religie a putut sa se dezvolte intr-un anumit spatiu cultural demonstreaza ca sunt mult mai multi factori care creeaza o atitudine. [in speta cea fata de munca]

    mda, cred ca ar trebui sa ma duc sa ma culc, o cam iau pe ulei…

  • Salut Paula,
    Fara a fi un specialist in dogmatica, eu nu am impresia ca religia ortodoxa pretinde sa muncesti foarte mult si riguros. Mai des am auzit pilda aia cu animalele pamantului care primesc hrana de la Dumnezeu fara sa faca eforturi (imi cer scuze ca nu stiu citatul exact), decat o pilda cu oameni manatuiti prin munca. Si sa nu uitam ca mai degraba trece camila prin urechea acului decat bogatul pe poarta raiului, nu ? Dar aici vad ca suntem exact pe aceasi pozitie.
    Cat priveste a doua ideea, cred ca nu neaparat factorii culturali au determinat granitele protestantismului. I mean jumate din Germania e protestanta, jumate e catolica. Austriecii sunt catolici ferventi, desi au acelasi fond ca si germanii din zona de nord. Cred ca tine mult mai mult de accidentul istoric.

    Nu pot sa iti noapte buna, pentru ca iti raspund de la birou, la pranz, si asta ar insemna sa te indemn la somn in timpul muncii, ca tot veni vorba de munca. 🙂 Bye.

  • well, da, bine zici – pilda se refera la animalele pamantului, nu la om 🙂
    nici eu nu-s experta in dogmatica, dar pot sa-ti spun ca pilde si citate despre munca si despre oameni al caror biggest asset era faptul ca-si faceau treaba cum trebuie exista. Problema e ca nu se stiu. Si de ce nu se stiu? Pentru ca din multimea de mesaje pe care le transmite un sistem religios ajung sa se intipareasca in mentalul colectiv doar cateva. Si daca ne intrebam de ce unele mesaje sunt selectate in detrimentul altora tot la chestii culturale ajungem.

    in alta ordine de idei, evident, granitele protestantismului au fost determinate si de alti factori, in principal politici mai mult decat de accidetul istoric. ma asteptam sa zici chestia asta. dar aparitia in sine a protestantismului si dezvoltarea lui nu au fost pur accident.
    e o dilema de tip care pe care [a cauzat: factorii culturali au determinat religia sau vitavercea?]. oul sau gaina. what I meant to say is : nu cred ca exista un raspuns la intrebarea asta. cu r mare si articol hotarat. raman numai intrebarile.

    PS pai austriecii si germanii catolici ar cam demonta teoria cu protestantismul cauzator al unei anumite atitudini fata de munca, nu? [scuze ca ti-am aruncat inapoi pisica fara contraargumente serioase :P]

    PPS: mi-e lene sa pun comentariu la post-ul tau cromatic – Pavel nu era printre the big 12. eu zic ca rsponsabilul cu aurele e sf Luca, ca despre el se zice ca ar fi pictat prima icoana. ar trebui sa se priceapa la culori, deci.
    a, si aura mea e rainbow-style si scrie “pace” pe ea! 😛

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta