fbpx

Despre proprietatea intelectuala din nou

D

Pentru ca Florian a bagat un comentariu la un post mai vechi despre proprietatea intelectuala am inceput din nou sa ma gandesc care trebuie sa fie mixul platit/gratis.
E evident de daca totul ar fi gratis nu s-ar mai produce deloc proprietate intelectuala. Este pe de alta parte la fel de sigur ca nu se poate ca totul sa fie platit – pur si simplu lumea respinge modelul asta. Asta si pentru ca pana si in epoca pre-digitala au existat alternative “gratuite” – cel putin in conceptia utilizatorului final, adica cele sustinute prin publictate, care este modelul traditional media.

Model care devine din ce in ce mai posibil si in zona software, nu? Ati vazut ca Google a cumparat o companie de bagat reclame in jocuri. Joci un “Medieval: Total War” si o domnita suava iti spune “XXXX Beer – Adevarata bere a cruciatilor germani” :))

Dar sa revenim. E clar ca generarea de proprietate intelectuala e facuta atat din dorintade autoafirmare, dar si din dorinta de a obtine o bucata de paine cat mai buna. Sunt patru variante mari si late:

1. Business modelul presupune interactiunea continua cu utilizatorul final (asta e exemplu custom developmentului – inclusiv al implementarii unor solutii open source, si in acelasi timp modelul veniturilor din live events: concerte). Asta o sa ramane fee-based pentru ca presupune implicarea unor resurse umane (rare) ceea ce e scump.
2. Business modelul presupune un numar mare de utilizatori care consuma acelasi produs (ex. Windows). Acesta fie poate deveni sustinut prin publicitate (Windows are reachul mai mare decat orice post de televiziune din lumea, daca ar baga un wallpaper cu brandul X – eventual targetat, ar face o caruta de bani). Sau se poate pozitiona premium. Cum face Apple (care si zice pe undeva pe Ipoduri ca piracy is not cool). Caz in care trebuie sa livreze mult-mult mai mult ca o solutie free. Sau poate deveni free/ad-based pentru produsul in sine, si pe bani pentru atentia ulterioara (patchuri, updateuri, etc). Cam asta e modul normal pentru antivirusi, de exemplu, unde se taxeaza atentia alocata de un om viu noilor amenintari.

3. Modelul abonament (multi oameni consuma multe chestii). Mi se pare ca merge cel mai bine in domeniul muzicii. Ai o tona de pusti care vor sa asculte ce e nou. Dar nu pot sa dea cate un dolar pe melodie, cate 50 de melodii pe luna. Ori se merge pe “lasa-i sa pirateze”, ori vor exista servicii meseriase subscribtion-based cu un cost de 10-15 dolari pe luna (exista si acum dar ar trebui sa se integreze cu DRM-ul de la iPod/iTunes ca sa aiba marketshare). Fireste aici (in zona long tail) pot sa existe si abordari de publicitate targetata (Amazon deja stie ca cei care asculta Rolling Stones vor prefera sa citeasca pe X,Y,Z )

4. Modelul bani din alta parte. Poate o sa ziceti sa sunt misogin, dar sunt convins ca o toate trupele astea de fete dragute din Romania reusesc sa si valorifice proprietatile mai-mult-sau-mai-putin-intelectuale destul de bine. :)) De fapt e o varianta a primului model, dat de raritatea resursei umane. Doar ca presupune un transfer in alt domeniu. Ma refer la faptul ca pana la urma ajung prezentatoare de televiziuni, animatoare de petreceri, etc. Asa se fac starurile, nu?

In fine, un individ destept a spus ceva de genul ca tot ce era inainte platit va putea fi si gratis (ex. softul open source) iar ce era gratis va fi si platit (ex. showurile de televiziune care erau ad-based si pe care acum le poti cumpara pe DVD sau de pe iTunes).

Deci probabil ca pentru toate cele patru situatii vor exista modele mixe. Care trebuie tine cont si de tendinta umana a omului de a vrea ceva for free si de specificul chestiilor digitale (cand se fura un mar, vanzatorul ramane fara un mar; cand se fura un mp3, vanzatorul pierde cel mult un potential client).

About the author

Add comment

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta