fbpx

Eduard al III -lea

E

Martea trecuta am fost la Edward al III-lea – piesa de la National, atribuita lui Shakespeare (nu chiar de toti – detalii aici

In primul rand: un Caramitru excellent. Un rege un pic frivol, foarte uman si in acelasi timp lipsindu-i perspectiva omului de rand. Prima parte a piesei vorbeste mai mult despre chinurile sale pricinuite de dragostea neimpartasita fata de o contesa virtuoasa. Si chiar te face sa te gandesti la raportul intre putere/bani si dragostea simpla. La pierderea intelegerii  pentru modul in care functioneaza lucrurile, privind de acolo de sus. La pulsiunile care rapesc ratiunea. Scena in care regele apeleaza la un poet pentru a-i scrie o oda iubitei, pentru ca apoi sa nu-l lasa se isi exercite mestesugul, sa intre peste el, sa ii rescrie textul, sa isi ceara scuze apoi, sa-i respinga metaforele din noi, ei bine scena asta este extraordinara.
O piesa foarte buna, poate un pic cam lunga (cam trei ore si jumatate). In care actorii au jucat foarte bine. Poate singura hiba e o anumita lipsa de relief, faptul ca nu au fost un pic mai polarizati – adica piesa e pana la urma o relatare istorica a unor evenimente in care sunt implicate personaje cu interese disjuncte, si nu rivali antagonici arhetipali, cu trairi care sa ii sfasie. Lipsesc scenele de lupta interna disruptiva, hybrisul antic, monoloagele from the guts. Insa, fireste, se lucreaza cu materialul clientului (textul in cazul de fata).
Mi-a placut scenografia (o constructie multivalenta care era cand un turn, cand un pod, cand un castel, cand o poarta) si costumele. Muzica mi s-a parut un pic cam inadecvata (moderna, insa dintr-un filon destul de popular/superficial al jazzului).
Mi-a placut jocul Printului Negru (). Cu toate ca putea sa fie un pic mai scelerat.

Una peste alta, o recomand. Nu este cea mai buna drama istorica pe care am vazut-o (as spune ca Tamerlanul lui Marlowe cu Ovidiu Iuliu Moldovan a fost mult-mult mai puternica ca mesaj si profunzile artistica) insa  este o piesa care are meritele ei, in care actorii joaca impecabil si in care gasesti teme de reflectie daca stii sa privesti piesa.

About the author

2 comments

  • Te invidiez. Aici nu am ajuns sa descopar teatre si piese si actori, nici chiar cat putinul din Bucuresti. Totul e acoperit de luminile orbitoare ale musicallurilor pe care n-am ajuns sa le degust. Alas.

    Fara legatura cu teatrul, doar cu cartile, iaca leapsa.

  • am vazut piesa. scenografia deosebita, subiect istoric, montare ce se vrea mareata,dar actorii – in special caramitru – nu sint la nivelul autorului.
    regizorul are viziune cel putin stranie pentru acea epoca.
    deosebit sotul contesei asaltate de iubirea eduardiana.a lui pino.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta