De data aceasta, parfumuri. Chiar nu sunt un trendy dandy man. Nu prea imi pasa mie de mode sau chestii de genul asta. Nu ma intereseaza hainele (atata vreme cat nu se rup si nu sunt penibile). Idem cu celelalte lucruri si accesorii pe care si le pune omul pe el. So no metrosexual, over here. De fapt chiar am o poveste tare de tot in care un prieten m-a chemat la o emisiune tv pe teme de moda. Fireste, l-am refuzat. Oi vorbi eu de tot felul de lucruri la care nu ma pricep prea mult, insa nici chiar asa. O sa fac un post separat cu intamplarea asta candva.
Cu parfumurile insa e un pic diferit. Poate ca sunt nebun, dar mie parfumurile mi se par mult mai aproape de carti decat de haine. Au in primul rand o valoare estetica pentru sufletul celui care il foloseste si mult mai putin o valoare de trazactionare de status. Pentru ca sunt subtile. Si pentru e nevoie de mai mult timp pentru a sesiza nuantele, pentru a le da timp sa se developeze. Parfumurile sunt acte estetice pentru sine in primul rand. Rememorari. Incercari de a capta inefabilul. Mult mai greu de inteles, insa. Pentru ca spre deosebire de carti, grila de citire este mult mai personala – mult mai influentata de simturile fiecaruia si mai ales de nostalgii si memorii. Si mai sunt si enigme, sa descopui si sa deslusesti nuantele, sa incerci sa le exprimi in ingredientele naturale. Intr-un fel parfumurile seamana cu muzica instrumentala culta (deodorantele si unele parfumuri mai usurele, ar fi muzica accesibila). Pentru ca necesita un efort de analiza/atentie, necesita crearea unui limbaj de cuvinte care sa exprime stimulii altor simturi (mirosuri si respectiv sunete). Si pentru ca sunt multi snobi si in cazul unora si al altora. :)) The status hunter persons.
Partea nasoala cu parfumurile este ca se trec prea repede. Sunt parfumuri pe care le porti mai rar (imi place mai mult sintagma englezeasca de wear decat “a se da”) iar apoi dupa un an-doi incepe sa se lipseasca ceva din notele de deschidere, sa fie un pic incomplete. Si atunci ti se face mila sa iti iei un parfum sa nu-l folosesti. Mai bine te limitezi la un numar restrans (5-6) si incerci sa le descoperi subtilitatile. E ca si cu prietenii, nu poti sa ai multi prieteni buni cu care sa te vezi des, din pacate Iar actul de posesie fara noima (doar ca sa fie acolo) mi se pare un pacat. Macar in cazul cartilor, ele nu se degradeaza asa de repede cu trecerea timpului. Dar hai ca aberez, si nu sunt un specialist. Cel mult sunt un diletant.Â
Saptamana viitoare o sa fac o lista cu cele care imi plac mie cel mai mult (dintre cele pe care le am). Pana atunci uitati-va pe basenotes.net unde se gasesc reviewuri si discutii despre toate parfumurile din lumea asta. Ala site de continut!
5-6 parfumuri? Parca ar fi prea mult. Cred ca 3 ar fi o cifra rezonabila: un parfum iarna, o apa de toaleta pentru vara si inca un parfum de seara, mai elegant pentru evenimente speciale.
M-am uitat pe basenotes dar nu am gasit Bulgari Omnia Crystalline.. asa ca sunt f dezamagita. Am si ador parfumul asta..
Cat despre 5-6 parfumuri cred ca este exagerat. Am citit undeva(poate Cosmopolitan?) ca o femeie nu ar trebui sa poarte mai mult de 2-3 parfumuri pentru e greu ca iubitul, sau prietenii, sa faca asocierea intre parfum si persoana. Devine mult prea haotica imaginea olfactiva a femeii respective. Probabil ca este adevarat si la un barbat. (Sa zicem ca in Cosmo scria mai ales in faza de curtare sa nu folosesti mai mult de 2-3 parfumuri. Pai nu vrei sa tanjeasca fata dupa tine/parfumul tau? )
😛
Si eu sunt adeptul tot a vreo 3 asa, dar numai ca astea trei migreaza in altele pe perioade “geologice”. Evolution 🙂 Plus ca parfumurile sunt in primul rand pentru placerea purtatorului, cred eu.
well, ai uitat de un alt aspect al parfumurilor. nu este un aspect vital, un aspect funcÅ£ional – dar putem zice că este parfumul pe care-l poartă parfumul. anume sticluÅ£a. la fel cum o carte poate fi paperback, hardcover, leather-bound, ÅŸi parfumul poate fi descris de “îmbrăcămintea” lui. e o adevărată artă să concepi o sticluţă care să reflecte aroma din interior. 🙂
btw după ce deja prea multă lume (pretenÅ£ioasă) îşi alege Fahrenheit, pentru varietate recomand L’Anarchiste de Caron. dacă se potriveÅŸte cu tine. aÅŸa, ca idee 😉
Salut! Ce bine imi pare ca am gasit blogul asta..in sfarsit cineva care apreciaza parfumurile!
Si eu sunt o mini- maniaca a parfumurilor…Am destul de multe..deca e sa compar cu prietenii mei…Nu am decat 2 nuante de baze: parfumuri usoare, de vara….parfumuri care iti aduc aminte de soare, si care miros bine pe piele bronzata,….mai ales vara, parfumuri proaspete, care miros un pic a vant…care sunt ca o briza…parfumuri pt oameni tot timpul in miscare….
apoi mai sunt si parfumuri un pic mai elegante…nu chiar asa de proaspete, pe care le pot purta si seara..care te fac sa te simti un pic mai deosebit fiindca iesi din uniformitatea inodora,….apoi parfumurile de toamna-iarna…pe care mirosindu-le te fac sa te simti la fel de bine ca o raza calda de soare….
si daca e la indemana si iti place…de ce sa nu profiti de el? e ca si cum ti-ai lua un soare mic, de buzunar…care sa te aduca in starea pe care o vrei…fie melancolica, fie senzatia de prospetime..
mi se pare ca parfumul nu reflecta numai o nota subtila a personalitatii fiecaruia, ci sunt si un fel de indicator pt o stare de spirit… cel putin asa sunt pt mine…
sunt mai aproape de sufletul meu decat hainele…sunt ca si cartile…
si sunt mereu in cautare de noi parfumuri, poate sa gasesc unul care sa mi se potriveasca si mai bine…sa scoata la lumina o alta latura…
ca si intr-oi carte…mi se pare ca intr-un parfum te regasesti un pic…sau un pic mai mult…
alte pareri?
Salut Ema.
Pai chiar am zis ca o sa scriu despre parfumurile care imi plac mine (masculine) insa m-am luat cu alte subiecte si l-am lasat in background pe acesta. Poate reusesc saptamana asta totusi.
[…] Pusesem cam acum vreo luna un post despre parfumuri, promiteam sa scriu despre cele care imi plac mie, dar pentru ca m-am luat cu altceva, nu am izbutit pana acum sa scriu. […]
N-am sa inteleg niciodata atentia excesiva care se da sticlutei de parfum. Nu ma intereseaza deloc recipientul, ca doar nu-l port cu mine, accesoriu care sa ma impodobeasca. Port cu mine doar continutul. Am ajuns sa citesc niste commenturi de-a dreptul ilare, de genul, oh, ce pacat ca parfumul nu miroase asa de bine, caci sticluta e tare frumoasa. E ca si cum, prin analogie, am fi tristi ca e legat in piele un volum de Sandra Brown.
Pentru cei pasionati de parfumuri, perfumeemporium.com e un site destul de bun, cu pareri diverse de la marele public, iar http://boisdejasmin.typepad.com/ are niste review-uri excelentae care m-au multumit pana si pe mine.