Hello :)

Bine ai venit, Tania. Stii, cand o sa te faci mare si o sa incepi sa gandesti cu capsorul tau, noi (eu, tatal tau, prietenii nostri) vom avea in jur de 40 de ani. Imi aduc aminte cat de batrani mi se pareau oamenii trecuti de 40 ani, cand aveam 8-10. Mi se pareau din alta epoca. Si un pin infricosatori. Cand esti mic, ti se pare ca timpul trece prea incet si d-aia iti zici ca patruzeci de ani e o varsta in care ai facut multe, si ti s-au intamplat multe. Si ca oamenii maturi sunt diferiti in esenta de copii

Si totusi, cand ajungi acolo te prinzi ca nu-i asa mare branza/diferenta. Doar ca oamenii mari trebuie sa se gandeasca si la lucruri enervante cum ar fi plata asigurarii la masina, a intretinerii, facerea de case, de vacante si de alte tampenii. Si daca ai noroc, te prinzi ca poate dai atentie prea mare unor lucruri prea mici, si uiti de ceea ce conteaza.

In fine, cand o sa fii tu mare lumea o sa fie complet diferita – informatia o sa curga mai repede, toate iteamurile din jur o sa fie mult mai usor de dobandit, probabil oamenii vor fi si mai multitasking si isi vor fragmenta ziua de lucru inca si mai mult.

Daca as fi sa fac pe magul, si sa iti spun chestii ti-as spune asa:

1. Sa nu uiti cartile. Nu conteaza daca sunt pe hartie, pe ecran sau le epiderma. Conteaza ca mintea ta sa se apropie de mintea altcuiva – e singurul fel in care poti sa simti alteritatea cu adevarat.

2. Sa nu uiti timpul. E cel mai pretios. Restul lucrurilor (obiecte, bani) nu sunt decat convertiri imperfecte alte timpului. Timpul este moneda cea mai lichida din lume, poti sa faci cu el ce vrei.

3. Sa nu uiti zambetul.