fbpx

Imi suna in cap

I

De dimineata tot aud This is to Mother You – Sinéad O’Connor.  O melodie extraordinara (versuri si un clip youtube). Si o artista si militanta deosebita. (Cred in rolul social, utopic chiar, al marilor artisti ca voci ale constiintei.)

All the pain that you have known
All the violence in your soul
All the ‘wrong’ things you have done
I will take from you when I come
All mistakes made in distress
All your unhappiness
I will take away with my kiss, yes
I will give you tenderness.

Ascultand versurile astea, nu pot sa nu ma gandesc cat de putine si de bazale sunt motivatiile noastre in viata, si cat de diferite sunt produsele acestor motivatii. I mean, din temerile noastre si dorinta a ni se alina durerile, chiar daca asta implica de multe ori cedarea libertatilor, se nasc si ideologiile monstruoase, regimurile autoritare, structuri de putere asimetrice, acumulari exagerate de capital, multe dintre crimele obisnuite,  dar si sentimentele de apartenenta, opere intelectuale extraordinare, actele de umanism profund sau cele de eroism, avansuri morale importante (dar prea rare).  E ciudat, dar uneori am impresia ca natura umana este mai putin compatibila cu un liberalism rational decat cu un sistem socialist-utopic relaxat. (Asta e si mirajul Paradisului, nu?).

About the author

1 comment

  • Am urmat linkul si am vizionat clipul. Minunat, intr-adevar. Langa el – un minidocumentar despre cum si-a “distrus” Sinead O’Connor cariera, facand bucati in fata natiunii, la TV, poza papei si cum au huiduit-o o parte din cei prezenti la un concert in onoarea lui Dylan dupa aceea. Mi-a adus aminte de ce a patit Dylan insusi cand a inceput sa cante electric. Reactia celor doi a fost asemanatoare: au refuzat sa-si renege convingerile doar pentru a continua sa castige bani. Doi artisti adevarati.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta