“A vrut sa ma faca sa inteleg ca, pentru un scriitor, perseverenta conteaza mai mult decat orice altceva – nu talentul, nu sansa, ci perseverenta. Trebuie sa continui sa scrii, fara a fi eclatant sau formidabil de la prima incercare, dar sa contiui cu tenacitate, sa induri momentele grele si sa continui sa scrii. Perseverenta, obisnuia sa spuna Muriel (Rukeyser) , este chiar diferenta dintre scriitorii remarcabil si cei insignifianti. Trecuse prin momente foarte grele. SPer ca intr-o zi istoria vietii ei sa fie scrisa. Este o poveste eroica. A cunoscut pretul perseverarii intr-ale scrisului in fata aversitatilor de tot felul: saracie, marginalizare, trivializare.” Andrea Dworkin – in prefata la Razboiul Tacerii
Sigur, al o mielea citat despre perseverenta si persistenta viziunii in scris, antreprenoriat sau ce o mai exista pe lumea asta, o sa ziceti. Da, asa e.
Dar si ceva un pic mai putin aparent: ne tragem greutatea cu mainile prin timp. Calatorim prin timp in modul sigur, dar cel mai greu cu putinta, traind si incercand sa realizam din visurile noastre. Sisific. Cu indarjire. Magnific, uneori, cu scarba, alteori. Pentru ca fiecare bucatica din lucrurile facute e de fapt o transmutatie de timp. A fair trade: timp versus visuri. Sau poate nu chiar asa de fair. Vrei sa faci ceva, atunci trebuie sa rabzi. Nu poti, du-te continuu la beri. Din pacate, sclipirile de inteligenta, sarmul nativ, satori-urile de moment nu sunt suficiente. Si, lucru si mai rau, sacrificile nu garanteaza succesul. Niciodata, in nici un domeniu al vietii.
“sacrificiile nu garanteaza succesul” – ma gandesc ca nimic nu garanteaza succesul. Dar la randul lui nici succesul insusi nu stiu daca poate garanta ceva (si prin “ceva” inteleg un lucru esential, vital fiintei, cum ar fi fericirea. Sau e un cuvant prea mare 😕 )
Corect. Mai general spus, nimic nu garanteaza nimic 🙂 Iar cand zic succes, nu ma refer la ideile pe care le impune socoteala, ci mai degraba la realizarea viselor. Care este fericirea. Desi despre fericire se pot spune multe.