Magia pentru începatori sau despre decadenta inceputului de secol

Magia pentru ̨ncepatori РKelly Link

Habar nu aveam de aceasta Kelly Link inainte sa fi citit cartea asta de povestiri. Am luat-o de la targul de carte pentru ca doream sa citesc ceva in acelasi timp inteligent, dar si usurel. Si care sa mearga cursiv la citit. Si o colectie de povestiri fantastice care a castigat Nebula, Hugo si alte premii de tipul asta parea sa mearga pe directia asta.

Sau cel putin asa ma gandeam eu – aducandu-mi aminte de ce povestiri se premiau cu Hugo si Nebula prin anii ’70-’90. Boy, I was wrong 🙂 Si hai sa va explic de ce. Premiilea astea doua sunt cele mai importante din SF (unul il dau fanii – Hugo, celalalt scriitorii – Nebula). Ulterior s-a adaugat si fantasy si horror. Partea ciudata e ca genurile astea, care pe vremuri erau literatura populara, cu dorinta de a transcede, dar totusi literatura populara – accesibila cam pentru toti -, ei bine genurile astea acum nu mai sunt asa de populare. De fapt, nu prea mai exista literatura populara. TV-ul si cinema-ul au omorat incet-incet literatura populara. Pana si best-sellerurile de tipul DaVinci Code au mult mai multa audienta atunci cand sunt ecranizate.

Dar sa revenim, aveam genul asta SF si fantasy care se adresa predominant nisei de adolescenti si tineri. Din pacate targetul se reprofileaza pe seriale, pe reality showuri. Sectiunea mai desteapta (aia cu abilitati ingineresti) alege jocurile de strategie sau questurile. Aia si mai destepti se apuca sa inventeze ei chestii (povesti, lumi in Second Life, modele de afaceri, etc). Si atunci ce fac scriitorii nostri care nu vor sa renunte la mazgaitul hartiei. Raspuns: aia care pot se apuca sa scrie bine. Pentru ca cititul, imi pare rau sa o spun, nu mai este o ocupatie mainstream. E doar pentru o minoritate care stie sa aprecieze. Apropo de asta, e socant sa vezi cati oameni spun in zilele noastre ca ultima carte citita e una de management, de selfimprovement, de marketing, de dezvoltare persoanala, time management sau alte asemenea. Poate sunt eu batut in cap la faza asta, dar o carte de literatura buna, una de istorie sau una de filosofie/eseistica fac de 10 ori mai mult pentru dezvoltarea personala decat cartile celor 1000 de Top Gurus.

Dar hai sa ma intorc ca ai impresia nu o sa ating deloc continutul cartii daca continui asa. So: pe vremuri premiul Hugo insemna scriitura accesibila, idei destepte plus un final fie patetic-inaltator, fie neasteptat-uluitor (sense of wonder), in vreme ce premiul Nebula insemna scriitura ceva mai elaborata dar bine controlata, idei relativ comune insa with a twist, plus un final intr-o cheie mai degraba tragica, estetica, sens of lose. Asta pe vremuri. But things have changed, vorba lui Dylan.

Cele noua povestiri sunt complet altceva. Extrem de elaborate. Scrise parca de o persoana dusa bine cu pluta. Spooky. Dar in acelasi timp extrem de colorate. Daca ar fi sa rad, as putea sa spun ca aceasta Kelly Link pare un fel de evil twin sister a lui Irene 😀 Cel putin cateva dintre povestiri (Animalele de Piatra, Magia pentru incepatori, plus inca una al carui titlu l-am uitat) mi-au adus aminte de stilul ei. In cheie dark. Kind of Alice in Tara Minunilor se intalneste cu Stephen King si merg impreuna la William Burroughs care ii serveste cu o doza zdravana de acid, dupa care toti trei merg sa-l ia pe paranoicul de Phillip K. Dick sa se dea in trenulete intr-un balci mare. Sau intr-un Disneyland. Si, paradoxal, din cand in cand personajele mai comit si gesturi d-alea simple, minimalist-naturaliste a la Raymond Carver.

Povestile sunt interesante. Foarte-foarte astmosferice. Impanate cu diverse chestii misto la nivelul vocabularului si al imaginatiei. Totusi cinstit vorbind n-as putea spune ca ma obor dupa autoare. Un pic cam dezlanata pentru gustul meu. Sau macar pentru gustul meu din zilele astea. Adica atmosfera-atmosfera, dar uneori nu prea mai priceam exct ce se intampla pe acolo. Sau cum functionau personajele.

So, ca sa termin postul astra intr-un fel: daca va place genul asta dezlanat sau daca vreti sa cititi ceva bizar, scris intr-o maniera foarte personalizata, chiar merita ca cititi volumul respectiv de povestiri. E pentru estetii mai mult sau mai putin dusi, mai mult sau mai putin trendy. Daca sunteti insa ingineri si credeti ca siglele Hugo si Nebula de pe coperta indica niste povestiri SF cu nuts and bolts, big mistake 🙂

A, si uitasem ce voiam in titlu cu decadenta asta de inceput de secol. Citind-o m-am gandit ce cateva ori la Viena estetic-decadenta de la inceputul secolului al XX-lea. Acelasi timp de cautari estetice, de cautari ale unor maniere noi de expresie, generate de schimbari sociale si de paradigma. In acelasi timp genul asta de perioade sunt poate cele mai productive din punctul de vedere al artelor.