Acum citesc Dansul Natasei. E absolut extraordinara. O cartare a mentalului rusesc din ultimele 3 secole (de la Petru cel Mare incoace) prin intermediul creatiilor culturale.
Si al pozitionarii in raport cu Europa.
Dincolo de aspectele pur culturale (asta e o mahnire de a mea, lecturile noastre ar trebui sa fie pur culturale) o recomand celor care vor sa inteleaga propaganda ruseasca. Care sunt pretentiile ideologice majore in raport cu occidentul, fundamentate inca din secolul al XVIII-lea.
Veti gasi in opera primilor autori rusi (scoliti in occident si vorbind mai bine franceza si germana decat rusa, dar ambivalenti in privinta acestuia, nu neaparat din considerente nationaliste in sensul patriotard, ci din necesitatea de a genera o identitate nationala) aceleasi etichete pe care le gasim in Sputnik si pe Russia Today, intr-o forma tabloidizata. Si pe ca le-am auzit si in propaganda comunista.
– decadenta morala a Occidentului
– echivalenta morala intre ticalosii nostri si ticalosii lor
– acuzatia de superficialitate, de neintelegere a profunzimilor
– abandonarea traditiilor sau practicarea lor in mod formal
– persiflarea populatiei proprii care isi asuma o maniera de gandire si un comportament occidental
Fireste, cuplate cu afirmatiile despre marele suflet rus, despre vizionarism si vitalitate, dar in acelasti timp despre inradacinarea in traditii (de la Bizant incoace).
O recomand ca pe o lectura esentiala celor care vor sa inteleaga ca propaganda ruseasca nu este o inventie artificiala, un produs facut in niste laboratoare ale lui Putin. Este doar structurarea si finantarea unei maniere de gandire inradacinata in mentalul colectiv de cateva secole.
Si care gaseste teren fertil in Europa Centrala tocmai pentru ca mentalul nostru colectiv a fost organizat intr-o directie similara de cel putin un secol si jumatate. Inclusiv prin educatie – pentru ca marii nostri clasici nu au fost departe de aceste idei, cu exceptia lui Caragiale, care oricum e privit ca un excentric al canonului.