Optimism statistic :)

O

Am impresia ca asta e poate o problema la mine – optimismul statistic. Inca din copilarie, cand dezvoltasem ideea ca daca universul e infinit, atunci orice exista si atunci exista si toate lucrurile la care ma gandesc eu.

Ca aplicatie din copilaria mai dezvoltata mi-a adus aminte de teoria mea despre limbi: daca exista un numar suficient de mare limbi atunci aceasi vocabula va denumi in limbi succesive toate lucrurile. De exemplu “zvurg” va insemna in limba A peste, in limba B dragoste si in limba C razboi. Fireste nu aveam tot felul de sofisticari lingvistice cum am fi faptul ca vocabulele scurte desemneaza concepte frecvente si tot asa. Teoria mea spunea ca doar ca “votca” poate sa desemneze conceptul “carnat” intr-o anume limba. Si ca ar putea fi o limba aproape identica cu romana (cu acelasi vocabular) in afara de schimbarea asta intre “votca” si “carnat”.

Nu incerc sa dezvolt o teorie semantica aici, si nici sa arat ce ce copil tare eram (desi eram tare, asta e sigur, dar probabil ca asa sunt majoritatea copiilor), ci doar notez lucrurile de cand eram mic care mi se par interesante -  mai apare cate unul din cand in cand, dar se baga repede in nisipul chestiilor curente, daca nu sunt pe faza sa-l apuc de urechi si sa-l pun repede in blog.

Am si calculat acum de cate limbi e nevoie:

– sa zicem ca avem 100.000 de concepte

– sa zicem ca avem un vocabular cu 30 de sunete si ca un cuvant are maxim 12 litere. Totalitatea posibilitatilor ar fi de 12 la puterea 31 minus 1. (Adica suma de 12 la 1, plus 12 la 2, plus 12 la 3,…. plus 12 la 30.) Fireste numarul din combinatiile de consoane care sunt nepronuntabile dar hai sa il lasam asa.

Toate limbiile care contin cate 100.000 de concepte si sunt exprimate intr-un asemenea vocabular, ar fi combinatii de 12 la puterea 31 luate cate 100.000. Destul de mult 🙂 De fapt sigur mult mai mult decat numarul de atomi din Univers.

Later update: Am comis o eroare de rationament. E vorba de aranjamente de 12 la puterea 31 luate cate 100.000. Ceea ce inseamna mult mai mult. De fapt tocmai aranjamentele astea ar da limbile care definesc prin vocabule schimbate intre ele un set de concepte.

About the author

7 comments

  • uite… pot sa te rog timid sa-ti explicitezi rationamentul?
    ca neuronu’ meu sta de vreo doua ore si trage la galere si tot n-a reusit sa-i dea de capat 🙁

    si alta data te rog sa nu mai pui cifre ca-mi stau pe creier. Daca lasai numai prima parte a insemnarii dormeam si eu linistita, dar cifrele alea…

  • Salut Paula

    Pai e simplu: ai un numar de concepte si un numar de vocabule pe care le poti construi din sunete.

    Numarul de concepte l-am stabilit arbitrar la 100.000 – cam atatea articole sunt intr-un dictionar.

    Pentru vocabule – am zis ca avem un set de 30 de sunete de baza (vocale si consoane). Si am stabilit arbitrar ca un cuvant/vocabula ar avea maxim 12 sunete.
    Totalitatea vocabuleleor pe care le poti construi cu un astfel de alfabet este numarul de sunete la puterea 13(12+1) – 1.
    De exemplu, cuvinte de o litera sunt 30, cuvinte de doua litere sunt 30 la puterea 2, de trei litere 30 la puterea 3 si tot asa. De 12 litere sunt 30 la puterea a 12. Suma tuturor cuvintelor este (30 la puterea 13) minus 1 (nu ca ar mai conta 1 asta la ce mare e numarul).

    Acum ca avem numarul conceptelor si numarul vocabulelor trebuie sa le asociem in mod unic – bijectiv (fireste ca unele concepte vor fi sinonime, insa ca forma vocala au reprezentari diferite; am exclus din discutie omofonele – aceiasi vocabula, doua concepte diferite).

    Pentru a le asocia in mod unic se fac aranjamente de numarul vocabulelor luate cate numarul conceptelor. Asta va defini numarul limbilor posibile. (Fireste majoritatea limbilor or sa fie foarte scrajnite – aproape numai consoane, dar asta este – asta dovedeste ca klingonienii sunt foarte probabili 🙂 ).

    Daca s-ar fi facut doar combinatii ar fi insemnat ca nu ar fi putut exista doua limbi cu acelasi set de vocabule (100.000) care insa ar reprezenta seturi diferite de concepte (100.000)

    Cam asta este rationamentul meul – sper sa nu fi spus cine stie ce prostii. 🙂

    Si ok, nu o sa mai pun cifre. Decat cu disclaimer: “Acest post contine CIFRE. Nu este recomandabil persoanelor care prefera un somn linistit. Daca apar manifestari neplacute dupa citire, Catalin nu isi asuma nici o responsabilitate. Si nici nu garanteaza ca rationamentul, calculele efective sau premizele utilizare ar fi corecte.”

  • mda, ideea e ca cuvinte de o litera sunt intr-adevar 30, dar cuvinte de 2 litere sunt nu 30 la patrat, ci aranjamente de 30 luate cate 2, si asa mai departe… in total ar veni suma, pentru k de la 1 la 12 din aranjamente de 30 luate cate k. 🙂
    Suma pe care matematica mea ruginita nu-mi permite sa o simplific…

  • salut
    tin sa iti felicit parintii pentru genele transmise , spre deosebire de tine eu nu aveam ganduri de astea … cand eram mic imi priveam ” viermisorii ” din ochi …

  • Eu tot sustin ca sunt 30 la patrat pentru 2, 30 la cub pt trei si tot asa. Daca ar fi aranjamente nu s-ar lua in calcul cele de tipul aa pentru 2 litere, si cele care contin cel putin2 litere de acelasi fel pentru cuvinte cum cel putin 3 litere.

  • da, ai dreptate, nu ma gandisem la chestia asta…
    in sfarsit am reusit sa rationalizez rationamentul!!!
    pot dormi linistita 🙂

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta